Timp…

În locul vostru, aş trăi clipa, secunda aceea preţioasă şi de neînlocuit care nu se va repeta. Un moment de linişte, un campus frumos, clipele cu prietenii… Soarele care intră pe fereastră… Bucuraţi-vă de toate acestea! Cât mai puteţi.

Daniel Pierce – Perception

Timpul nu ne aşteaptă niciodată. Mereu ne gândim la viitor, la trecut sau pur şi simplu aşteptăm să dispară cât mai repede momentul actual, fără să realizăm că acestea sunt clipe cu care nu ne vom mai întâlni niciodată. Pierdem prea multă vreme făcându-ne planuri, imaginându-ne diferite scenarii, regretând lucruri pe care le-am făcut acum o săptămână sau acum câţiva ani. Nu ne dăm seama că ne apropiem cu fiecare zi care trece de sfârşit, nu ne dăm seama că avem o singură şansă la fericire şi trebuie să o valorificăm cât mai mult.

Dar toţi cădem în această capcană a timpului… Pe toţi ne păcăleşte că vom trăi veşnic, că vom face atât de multe lucruri extraordinare, că vom cunoaşte întreaga lume şi poate chiar Universul… Toţi avem la un moment dat astfel de speranţe, toţi ne hrănim fanteziile cu iluzii ale eternităţii, sperând că ele se vor materializa într-o zi. Poate că avem dreptate… Dar ce se întâmplă dacă nu va fi aşa?

Ce se întâmplă dacă vom realiza cândva că viaţa a trecut prea repede pe lângă noi, că nu am avut timp să facem nici măcar jumătate din tot ce am vrut să facem? Ce se întâmplă dacă dincolo de lumea aceasta nu mai există nimic şi practic am pierdut unica ocazie de a crea ceva durabil, fascinant? Nu este scenariul pe care eu mi-l închipui, dar este unul posibil. Şi atunci cum ar trebui să trăim astfel încât să nu avem niciun regret, indiferent de ceea ce ne aşteaptă dincolo de clipa imaginară a prezentului? Frumos? Corect? Sănătos?

Nu cred că există cuvinte pentru a descrie un mod de viaţă. Toate sunt diferite, aşa cum suntem şi noi. Dar cred că toţi putem învăţa să preţuim ceea ce avem. Nu contează dacă este mult sau puţin… Contează doar ca acel ceva să fie al nostru şi să îl iubim. Însă trebuie să fim atenţi… Pentru că marea provocare nu este să ne găsim raţiunea de a trăi. Marea provocarea este să o păstrăm.

P.S. Voi vorbi în curând despre Perception, ultimul serial pe care l-am descoperit. Veţi fi surprinşi câte înţelesuri poate avea realitatea…