Poveşti atemporale

tumblr_lg9ga9QcUv1qgqscvo1_500_largeSunt acele poveşti care depăşesc graniţele imaginare ale timpului, care ar lupta şi cu sfinţii pentru bucata lor de eternitate, care nu au sfârşit şi nici început… Pentru că sunt atemporale. Noi suntem muritori, dar poveştile pe care le trăim nu. Noi spunem „Adio”, dar inimile noastre nu cunosc disperarea unei despărţiri. Ele continuă să iubească, chiar şi după ce nu mai au oxigen, chiar şi după ce devin inerte…

Imaginaţi-vă. O zi comună, un chip frumos. O strângere de mână, câteva cuvinte. Şi apoi întreaga voastră existenţă se schimbă. Nici nu mai contează dacă vă cunoaşteţi de o zi sau din altă viaţă. Parcă aţi fi acolo dintotdeauna, ghicindu-i celuilalt gândurile, urmărindu-i mişcările, ascultându-i poveştile… Şi într-o zi, povestea lui devine povestea voastră. Unii o numesc compatibilitate, dar cine ştie cât trăieşte sufletul unui om? Cine vă poate garanta că nu aţi mai trăit toate aceste lucruri minunate în altă dimensiune, în alte timpuri? Cu exact aceeaşi persoană?

Nimeni. Imaginaţia şi realitatea împărtăşesc acelaşi teritoriu. Mintea noastră. Fiecare dintre noi are propria versiune a adevărului. Pentru că nu există ficţiune fără un strop de autenticitate… Nu putem preţui lumina dacă nu am cunoscut prima dată întunericul. Nu putem iubi dacă nu ne oferim mai întâi încrederea necondiţionată…

Toţi avem o poveste. Abia aştept să o cunosc însă pe cea a lui Dracula din noul serial transmis de NBC. Pentru că am citit cartea în urmă cu mai mulţi ani şi am văzut dincolo de istoria ei exagerată şi neveridică. Am văzut o fiinţă care ar fi renunţat oricând la imortalitatea sa pentru o singură oră cu persoana iubită… Pentru că veşnicia nu înseamnă nimic dacă eşti singur. Puterea nu te va putea face niciodată fericit… Numai dragostea adevărată poate învinge timpul. Numai prin ea poţi… trăi.

P.S. Pentru că e posibil să îţi placă o melodie chiar dacă nu îi trăieşti versurile:

Scandal (2012)

https://i1.wp.com/i.huffpost.com/gen/1308103/thumbs/o-SCANDAL-SEASON-3-POSTER-570.jpg„Scandal” este un serial pe care am început să îl urmăresc vara aceasta. În meseria de comunicator nu trebuie doar să creezi comunicate de presă perfecte şi să planifici campanii de relaţii publice memorabile. Câteodată, trebuie să repari lucruri. Să gestionezi crize. Să salvezi reputaţii. Să ai grijă de imaginea organizaţiei/persoanei pe care o reprezinţi. Să înveţi să stilizezi adevărul.

Olivia Pope, personajul principal al acestui serial, îi ajută pe oameni să îşi revină miraculos în urma unor crize care i-ar distruge profesional şi emoţional pe mulţi. Nimic nu pare însă imposibil pentru fosta consultantă în comunicare şi relaţii publice a preşedintelui Statelor Unite. Olivia are determinarea, experienţa şi influenţa necesare pentru a soluţiona chiar şi cele mai dificile crize. Ca un adevărat specialist în PR, ea pune accentul pe adevăr şi le cere clienţilor săi transparenţă totală. Pentru că nu poţi ajuta un om care nu-ţi spune tot adevărul. Nu într-un secol în care consumul de informaţie a ajuns să devină un mod de viaţă.

Totuşi, Olivia are secretele ei… Secrete întunecate din timpul campaniei pentru ultimele alegeri prezidenţiale, secrete care îi pun la îndoială integritatea morală şi profesională. Secrete care pot să distrugă nu doar reputaţia ei, ci şi pe cea a preşedintelui în funcţie. Secrete care pot nărui toate idealurile americanilor legate de suveranitatea poporului şi de votul universal. Secrete care pot îngropa o democraţie şi care pot condamna definitiv un preşedinte.

Pare imposibil să păstrezi un secret de o asemenea amploare într-o societate în care goana după senzaţional se află pe agenda zilnică a tuturor mijloacelor de comunicare în masă. Cu toate acestea, Olivia pare să reuşească. Şi nimeni nu ar fi aflat nimic niciodată… dacă nu era amanta preşedintelui.

Prin urmare, „Scandal” este o poveste despre minciună, trădare, fraudă şi iubire interzisă. Recunosc, nu sunt foarte atrasă de dimensiunea romantică a scenariului, aş putea spune chiar că mă întristează infidelitatea preşedintelui. Este doar una dintre multele consecinţe negative pe care puterea le imprimă la nivelul caracterului uman. După cum zicea şi Abraham Lincoln: „Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere”. Din păcate, foarte puţini oameni reuşesc să reziste acestui test păstrându-şi integritatea intactă.

De ce totuşi recomand acest serial? Pentru că este inteligent. Pentru că este realist. Pentru că este incisiv. Şi pentru că este vorba de PR, desigur. Şi de politică. Şi de relaţiile cu mass-media. Şi de tot ce înseamnă munca unui comunicator în timpul unei crize. Pentru că atunci îţi demonstrezi cel mai bine importanţa şi utilitatea. Aşa că nu ai voie să greşeşti. Nu ai voie să taci. Nu ai voie să minţi. Ci trebuie să ai o strategie. Şi să-i ajuţi pe cei pentru care lucrezi. Repede. Şi eficient.

P.S. Recomand spin-off-ul „The Originals”, un serial bazat pe povestea familiei de vampiri originali din „The Vampire Diaries”. Sincer, întrece cu mult sezonul cinci din TVD, care a devenit cam… anost. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre sezonul trei din „Revenge”. Până şi răzbunarea poate fi neinteresantă, dacă alegi să o foloseşti împotriva omului nepotrivit. În schimb, sezonul doi din „Beauty and the Beast” este uimitor. Vincent nu-şi mai aminteşte de Catherine, fiind transformat de FBI într-o bestie mai puternică decât era înainte. Scopul? Să îl ucidă pe Li Zhao, cel care a creat programul Muirfield. Iar surprizele nu se opresc aici: agentul FBI care îl instruieşte pe Vincent este tatăl biologic al lui Cat. Presimt că nu vor fi singurele răsturnări de situaţie din acest sezon, aşa că abia aştept să fiu surprinsă în continuare. 🙂 Vizionare plăcută!

Din nou toamnă

largeZile de toamnă cu stropi de lumină pe frunze uscate. Oameni grăbiţi, care încearcă să ignore răceala picăturilor de ploaie. Nopţi lungi şi reci, fără stele şi fără vise. Suflete care îşi pierd strălucirea, inimi care bat mai lent. Întregul univers pluteşte în neant, lipsit de viaţă. Timpul parcă s-a oprit şi el, neştiind în ce direcţie ar trebui să meargă.

Iubeam toamna când întunericul era modul meu de viaţă. Iubeam aerul ei mătăsos, umbrele ei seducătoare, spiritul ei degradat. Iubeam durerea. Şi nu dintr-o înclinaţie morbidă spre autoflagelare, ci din resemnare. Aceea era lumea mea, cu toate imperfecţiunile şi sclipirile ei, o lume ciudată, dar care îmi definea fiecare tresărire a sufletului. Până într-o zi…

Într-o zi, am decis că toamna nu îmi mai reprezintă personalitatea. I-am împrumutat calmul şi melancolia, dar nu şi latura funebră. Îi admir tenebrele, dar ele nu mai fac parte din viaţa mea. Sunt doar nişte reminiscenţe ale unei perioade aproape uitate, dintr-o existenţă tristă şi tulburătoare. Acum îmi privesc vechea individualitate cu detaşare şi compasiune. Acum ştiu că răul nu mă mai poate atinge…

P.S.
rs_634x941-130905191256-634.Beauty-Beast-CW.ms.090513Am aflat că televiziunea AXN Spin (lansată în România în martie 2013 în pachetele Romtelecom) difuzează primul sezon din „Frumoasa şi bestia”, în fiecare marţi, de la 21:00. Serialul a avut premiera anul trecut în SUA, urmând ca pe 7 octombrie 2013 să revină cu sezonul doi. Trailerul pentru noul sezon promite suspans, acţiune şi… iubire:

Revenge_Season_3Şi „Răzbunare”, serialul pe care îl urmăresc de doi ani, se bucură de apreciere în România. Începând cu 9 septembrie 2013, Euforia TV va difuza cel de-al doilea sezon, de luni până joi, de la 21:00. Personal, aştept cu nerăbdare sezonul trei, care va avea premiera pe 29 septembrie 2013. Sunt destul de intrigată de trailerul pentru acest sezon: Emily, îmbrăcată în rochie de mireasă şi cu un pahar de şampanie în mână, se află pe un vas. Ea îi cere iertare cuiva, însă persoana cu care vorbeşte nu este impresionată de scuzele ei. Ci o împuşcă de două ori… Se anunţă astfel un sezon şi mai surprinzător decât cele de până acum, în care absolut niciun personaj nu este invincibil, iar răzbunarea se poate întoarce oricând împotriva celor ce o folosesc.

True Blood (2008)

ImagineTrue Blood este unul dintre serialele mele de suflet. Au trecut deja cinci ani de când aştept cu entuziasm fiecare vară pentru a primi porţia de fantezie, mister şi nebunie. Au fost momente când m-a dezamăgit (ca orice alt serial pe care îl urmăresc), însă părţile bune s-au evidenţiat întotdeauna. E ceva special la True Blood… Poate că personajele sunt construite în aşa fel încât să te surprindă mereu, poate că scenariul este prea palpitant pentru a putea bănui ce va urma… Poate că mă aşteptam prea mult să găsesc asemănări cu seria „Vampirii Sudului” (mai ales că primele 4 sezoane au avut câteva puncte în comun cu volumele autoarei Charlaine Harris), lucru ce nu s-a mai întâmplat.

Cert este că acest al şaselea sezon m-a surprins. Din nefericire, nu într-un mod plăcut. Şi nu m-a deranjat deloc faptul că serialul s-a îndepărtat aproape definitiv de cărţi. Dimpotrivă, sunt încântată să descopăr singură surprizele pe care scenariştii ni le pregătesc. Însă nu îmi place să văd cum personajele principale plutesc într-un fel de inepţie generală, pierzându-şi caracterele puternice şi independente în goana lor după iluzii şi poveşti.

De exemplu, Sookie. Ce au avut scenariştii cu ea? Când a devenit atât de disperată după companie încât îl acceptă în viaţa ei fără nicio reţinere pe ucigaşul părinţilor ei? Am înţeles că s-a simţit trădată de ei întrucât aceştia voiau să o omoare (ba chiar tatăl ei a încercat din nou să o facă prin mediumul Lafayette), dar această furie depăşeşte tot ce a simţit sau gândit vreodată în legătură cu ei? În plus, cum să crezi orbeşte în cineva care te-a minţit încă din prima clipă în care te-a cunoscut? Iar în final, descoperi că îţi doreşti să fii cu Alcide, vârcolacul pe care l-ai respins de atâtea ori până atunci. Nu îmi place deloc această Sookie naivă şi uşor de manipulat. Sper să nu o revăd în acest mod în următorul sezon.

Apoi Bill… Vampir, zeu, profet… Setea de putere i-a anihilat definitiv umanitatea, transformându-l într-un fel de marionetă a lui Lilith, primul vampir din istorie. Tot ce îl definea până în acel moment moare, aducând la suprafaţă un Bill rece, distant, inuman. Cu toate acestea, el reuşeşte să reziste chemării lui Lilith şi să revină la vechea sa personalitate după ce îşi salvează prietenii de la moarte. Aşadar, pentru Bill există speranţe…

Dar Eric? Acea scenă cu el arzând în zăpadă? Nu ştiu ce planuri au cu el scenariştii, însă True Blood nu poate exista fără Eric. Cred că acest personaj reliefează perfect imaginea unui vampir adevărat: conştient de puterile sale, ironic, nemilos, însă loial pentru totdeauna celor pe care îi iubeşte sau respectă.

În concluzie, am avut parte de un sezon destul de slab, dar care a avut un final plin de neprevăzut. E mult mai puţin decât m-aş fi aşteptat după cinci sezoane reuşite, însă îi voi mai acorda o şansă în vara anului viitor. Sunt curioasă cum vor evolua relaţiile dintre oameni şi vampiri şi cum vor reuşi aceştia să opună rezistenţă noilor duşmani din oraş: vampirii infectaţi cu hepatita V.

P.S. Şi sper ca viitorul sezon să aibă 12 episoade (ca primele 5) şi nu 10 ca acesta.

Rizzoli and Isles (2010)

ImaginePentru mine, serialul „Rizzoli and Isles” nu a fost o întâmplare. Nu mi l-a recomandat nimeni, nu cunoaşteam actorii din rolurile principale şi nici nu m-a convins vreo recenzie emoţionantă. Doar am citit o carte. Se numeşte „Clubul Mefisto” şi este cartea care mi-a schimbat pentru totdeauna părerea despre romanele poliţiste. Era vorba despre o abordare diferită: accentul nu cădea în mod special pe spectaculosul crimelor, ci pe psihologia criminalului. De ce simţea nevoia să ucidă, ce întâmplare din copilăria lui i-a înăbuşit umanitatea, ce se ascundea dincolo de latura lui crudă? Există iubire sau compasiune în inima unui ucigaş în serie? De fapt, întrebarea pertinentă este: poate acesta să înţeleagă ce înseamnă să ai o inimă?

Sunt întrebări la care Tess Gerritsen, autoarea acestei cărţi, răspunde cu sensibilitate şi prudenţă. Însă ceea ce ne interesează atunci când terminăm de citit orice roman poliţist este dreptatea. Suntem vrăjiţi de personalitatea uimitoare a criminalului, dar nu am dori să trăim într-o lume în care acesta este liber. De aceea există detectivi competenţi precum Jane Rizzoli şi medici legişti inteligenţi şi perspicace precum Maura Isles.

Şi aşa am ajuns sa urmăresc serialul bazat pe cărţile lui Tess Gerritsen. Evident că am fost dezamăgită pentru că nu exista nicio legătură între cărţi şi ecranizarea celor de la TNT. Maura Isles nu era îndrăgostită de hainele scumpe şi extravagante şi nici nu acorda prea multă importanţă bărbaţilor (în „Clubul Mefisto” avea o relaţie complicată şi imposibilă cu un preot). Jane Rizzoli avea o familie şi făcea eforturi considerabile să-şi ţină copilul şi soţul departe de viaţa ei profesională extrem de periculoasă şi de impredictibilă. Cele două nici măcar nu erau prietene apropiate, singurele ocazii în care acestea se întâlneau fiind legate de rezolvarea unui caz.

Odată cu trecerea anilor, am înţeles însă că ecranizările nu sunt dedicate doar fanilor cărţilor pe care acestea se bazează. Ci tuturor. „Rizzoli and Isles” este un serial excepţional, în care un medic legist strălucit şi un detectiv extrem de intuitiv încearcă să scape oraşul Boston de criminali. Prin modalităţi mai mult sau mai puţin convenţionale. 🙂

Începând cu 1 august 2013, postul PRO TV difuzează primul sezon din „Rizzoli and Isles” – Jane şi Maura: Detectivi în Boston, de la 23:00, de luni până joi. Vizionare plăcută!

Perception (2012)

perception-season-2-poster„Perception” este un serial despre ştiinţă, inteligenţă şi un pic de nebunie. Daniel Pierce este un profesor universitar de neuroştiinţe şi câteodată colaborator al FBI-ului pentru rezolvarea cazurilor neobişnuite. Însă Daniel Pierce are un secret: suferă de schizofrenie paranoidă, o boală ce se caracterizează prin halucinaţii şi prin izolare socială. Cu toate că este un om de ştiinţă genial, Daniel refuză să se trateze întrucât cea mai bună prietenă a sa trăieşte doar în iluziile lui. În plus, afecţiunea sa îl ajută de multe ori să privească dincolo de aparenţe în cazurile sale.

De ce aş recomanda acest film? În primul rând datorită personalităţii protagonistului. Veţi descoperi un om sclipitor, care vede conexiuni acolo unde nimeni nu poate să ajungă, un om atras de enigme şi de puzzle-uri ce par imposibil de interpretat. Un om îndrăgostit de creierul uman şi de infinitele lui posibilităţi. Un om care a supravieţuit tulburării sale psihice şi a învăţat să o accepte, integrând-o în individualitatea sa.

În al doilea rând, cazurile prezentate sunt distincte de ce aţi văzut până acum în serialele poliţiste. Nu veţi vedea mult sânge şi nici nu o să fiţi tulburaţi de scene cu caracter violent. Şi criminalii vă vor dezamăgi: veţi constata că de obicei sunt nişte persoane sociale, care ucid pentru a proteja ceva sau pe cineva, nu dintr-o ură profundă faţă de victime. Ceea ce este cu adevărat special la acest serial e modul în care sunt descifrate cazurile. Nici nu vă puteţi închipui câte ipoteze poate formula mintea unui schizofrenic paranoic… Care mai este şi incredibil de inteligent. 🙂

Nu în ultimul rând, veţi primi în aproape fiecare episod o lecţie de neurologie. Veţi afla cum reacţionează creierul atunci când iubim sau când încercăm să păstrăm un secret. Veţi afla cât de reală este, de fapt, lumea în care trăim şi cât de fictivă. Veţi afla că deseori existăm doar în imaginaţia noastră. Şi veţi mai afla că nu există o definiţie general valabilă pentru normalitate

Voi reveni cu informaţii la finalul sezonului doi, adică peste câteva săptămâni.

Seriale – ediţia de vară

Îmi place vara din zeci de motive. Unele mai personale, altele mai puţin. Unele obiective, altele subiective. Unele care ţin de raţiune şi altele care ţin de sentimente. Unele care îmbină ambele laturi…

ImagineUnul dintre aceste motive este reprezentat de serialele captivante, pe care le urmăresc deja de aproape cinci ani. De exemplu, „True Blood”, cel mai bun serial cu vampiri pe care l-am văzut până acum, câştigător al unui Glob de Aur şi al multor alte premii. Pe 16 iunie, adică duminică, va începe cel de-al şaselea sezon, care promite să fie chiar mai bun decât precedentele. Vă las trailerul pentru mai multe detalii.

ImagineUn alt serial pe care îl aştept cu entuziasm este „Rizzoli and Isles”, ecranizat după cărţile unuia dintre autorii mei preferaţi de romane poliţiste şi anume americana Tess Gerritsen. Premiera celui de-al patrulea sezon va fi pe 25 iunie, adică peste aproximativ două săptămâni. Voi reveni atunci cu mai multe detalii.


o-PRETTY-LITTLE-LIARS-SEASON-4-facebookDar până să ajungem la serialele care vor reveni în curând, să vorbim despre cele care deja au reînceput. Iar unul dintre preferatele mele este, fără îndoială, „Pretty Little Liars”. Sezonul patru a debutat pe 11 iunie, cu o altă crimă nedescoperită, cu noi mesaje şi ameninţări venite din partea lui „A” şi cu o alianţă cel puţin ciudată… Unele mistere îşi găsesc rezolvarea, dar altele se adâncesc şi mai mult în necunoscut. Pe scurt: detectivul Wilden a murit, iar cele patru prietene se află din nou într-o situaţie compromiţătoare. „A” le ameninţă că vor fi acuzate pentru moartea lui, iar o filmare care le plasează la locul crimei pare să fie dovada perfectă. Mona, vechiul lor inamic, încearcă să le câştige din nou încrederea, dar fetele sunt încă suspicioase în legătură cu ea. Toby ascunde şi el ceva, la fel şi mama lui Alison, Jessica DiLaurentis, care se întoarce după doi ani de la moartea fiicei sale în Rosewood. Ce le mai pregăteşte „A” celor patru prietene? Ce enigme vor mai fi elucidate şi ce enigme nu îşi vor găsi rezolvarea nici în acest sezon? Eu una abia aştept să descopăr… 🙂 Vă las cu un promo pentru cel de-al patrulea sezon.

Adio, Gossip Girl

ImagineA fost plăcut să văd una dintre cele mai nebuneşti iubiri ale secolului XXI în cel mai pretenţios oraş al lumii. Care este lumea elitelor, care este lumea oamenilor obişnuiţi? Ai ştiut să uneşti aceste două lumi, fără să ne dăm deloc seama, până în momentul în care ai găsit modalitatea ideală de a contopi Întunericul cu Lumina, Îndoiala cu Speranţa, Răul şi Binele. Care este modul corect de a iubi? Cine poate răspunde la întrebarea aceasta? Toţi credem că ştim adevărul suprem, dar de fapt el nu există. Fiecare poveste de iubire are adevărul ei şi acesta e cel mai încântător aspect al iubirii. De aceea ea merită mereu orice sacrificiu. De aceea timpul parcă nici nu mai trece atunci când ai alături de tine persoana cu care ai ales să petreci sfârşitul eternităţii.

Revenind la Gossip Girlnu pot decât să mă bucur că a ajuns la final. E un final pe care toţi protagoniştii lui îl meritau, un final fericit, de care eu una avem nevoie să pot spune cu toată sinceritatea: acest serial a meritat să îl vizionez. Nu a fost perfect, a avut unele scene pe care aş fi vrut să nu le văd, unele încurcături care nu-şi aveau rostul, unele relaţii care m-au dezamăgit, unele cuvinte care nu trebuiau spuse… A avut extrem de multe imperfecţiuni, dar ultimul episod le-a acoperit cu subtilitate. Şi când te gândeşti că a trebuit să aştept cinci ani să-i văd pe protagonişti maturizându-se… Dar a meritat. Lumea reală este mult mai interesantă decât drama din liceu. Însă Gossip Girl nu putea continua în lumea reală. Aşa că sfârşitul acestui serial era inevitabil. Ce e minunat e că al nostru nu e… 🙂

Să aveţi nişte vieţi extraordinare alături de acel cineva care face totul să merite. Şi nişte sărbători fericite!

Seriale

Săptămâna aceasta două dintre serialele pe care le urmăresc de foarte multă vreme (aproximativ 3 ani) au revenit cu episoade noi. Este vorba despre Gossip Girl şi The Vampire Diaries, seriale pe care le urmăresc încă din liceu şi cărora le-am rămas fidelă cu toate că eu am mai crescut şi în unele aspecte ele au rămas la fel. La Gossip Girl am vrut să renunţ încă de la începutul sezonului trecut, întrucât nu mă mai simţeam apropiată de personaje. Maturizarea lor nu a venit cu o îmbunătăţire a versiunilor lor anterioare, ci cu o anumită degradare, la început imperceptibilă, dar care cu timpul a devenit de-a dreptul deranjantă. Din păcate, nu o schimbare în comportamentul lor m-a convins să continui să urmăresc Gossip Girl, ci anunţul că acest al şaselea sezon, care a debutat pe 8 octombrie, va fi şi ultimul.

Pe scurt: Dan vrea să scrie o nouă carte despre viaţa tinerilor bogaţi din Manhattan, Nate încearcă să-şi relanseze revista printr-un subiect „periculos” şi anume deconspirarea celei ce se autointitulează Gossip Girl, Serena visează la o nouă viaţă departe de tumultul New York-ului şi de vechii săi prieteni, iar Chuck şi Blair… Se află într-un permanent impas. Cu toate că au recunoscut că se iubesc, cei doi preferă să se concentreze pe viaţa lor profesională şi să lase povestea lor de dragoste pentru o vreme în care amândoi vor fi suficient de maturi şi de independenţi. Personal, m-am săturat de aceleaşi replici şi nu înţeleg de ce scenariştii serialului le tot folosesc, când mai simplu ar fi să-i depărteze sau să-i apropie pentru totdeauna. Poate pentru final? În concluzie… Nu sunt extrem de încântată de începutul acestui ultim sezon, dar încă sper la un sfârşit fericit pentru toată lumea. 🙂

Spre deosebire de Gossip Girl, The Vampire Diaries este un serial care nu şi-a pierdut încă „strălucirea” de la început. Am început să-l urmăresc într-o perioadă în care eram atrasă de poveştile de dragoste imposibile dintre oameni şi fiinţe supranaturale: vampiri, vârcolaci, troli, zâne, spiriduşi, bestii, îngeri căzuţi, demoni, mumii, etc. Nu mai este cazul pentru Elena şi Stefan, cei doi protagonişti ai serialului. Amândoi sunt vampiri, amândoi au îndurat lupte grele, atât interioare cât şi exterioare pentru a ajunge să fie din nou împreună. Dar ei nu sunt singuri… Damon, fratele lui Stefan, este în continuare îndrăgostit de Elena, cu toate că ea nu l-a preferat pe el. Bonnie, prietena cea mai bună a Elenei, a păşit pentru a treia oară pe tărâmul imprevizibil al magiei negre, în ciuda avertismentelor bunicii sale, pentru a-şi salva prietenii. Oamenii din Mystic Falls vor să extermine rasa vampirilor considerându-i un pericol pentru toţi cei care intră în contact cu ei… Preconizez că acest al patrulea sezon va fi chiar mai bun decât precedentele. Primul episod promite suspans, acţiune, neprevăzut… Şi iubire.

Pe 11 octombrie a avut premiera pe CW un serial nou: Beauty and the Beast. Acest serial are toate ingredientele unei poveşti de succes, din punctul meu de vedere: crime, dragoste, protecţie, rău, încredere. El este o bestie, un monstru puternic şi violent, dar sub al cărui aspect respingător se află un suflet care tânjeşte după umanitate. Ea este detectiv la NYPD, o tânără a cărei viaţă a fost schimbată radical în momentul în care a asistat la uciderea mamei sale. Cei care i-au omorât mama urmau să facă acelaşi lucru şi cu ea dacă nu ar fi fost atacaţi de un animal. Însă ea ştia că nu era un animal… Bănuielile i se adeveresc nouă ani mai târziu, când găseşte la locul unei crime amprentele unei persoane cu un ADN corupt. Însă acea persoană nu era ucigaşul… Ci cel care încercase să o resusciteze pe victimă. Să o salveze. La fel cum cineva o salvase pe ea… Cineva care semăna cu un om şi cu o bestie în acelaşi timp. Ceea ce are să descopere îi va pune la îndoială întreaga existenţă. Va avea ea curajul să-şi asume riscul? E o întrebare pentru al cărei răspuns sunt dispusă să aştept multă vreme vizionând acest serial. 🙂

Trailer:

Revenge (2011)

Some say that to believe in destiny is to dismiss the role of free will… That self-determination cannot prevail in the presence of fate… When the truth is: the only part of destiny we can control is the fate we choose for another.

Să ierţi sau să te răzbuni? Să uiţi sau să cauţi răspunsuri? Să înduri sau să ripostezi? Emily Thorne, protagonista serialului „Revenge”, a ales calea spinoasă a răzbunării. Însă nu orice fel de răzbunare… Ci una rece, calculată şi sigură. Răzbunarea unei femei a cărei viaţă a fost distrusă încă din copilărie de un plan infam pus la cale împotriva tatălui ei poate fi implacabilă. Cu toate că acesta i-a cerut să găsească puterea de a ierta, rănile lui Emily sunt prea adânci pentru a se vindeca aşa uşor. Însă nici măcar ea nu cunoaşte toate secretele ascunse cu inteligenţă sub vălul trecutului… Este Emily destul de puternică să le facă faţă? Este îndeajuns de pregătită să reziste tuturor contraatacurilor adversarilor ei? Care va fi următoarea ei mişcare?

Pe mine „Revenge” m-a cucerit încă de la început şi l-am adăugat imediat pe lista mea (destul de lungă) de seriale. Pe 30 septembrie 2012 a avut premiera cel de-al doilea sezon care mi se pare încă şi mai misterios şi mai palpitant decât primul. Intrigi, minciuni, determinare, putere, bani… Răzbunare. Război. Ce poate fi mai încântător pentru o după-amiază târzie de toamnă? 🙂

Promo pentru cel de-al doilea sezon:

Avertisment: poate crea dependenţă… Şi e posibil să aflaţi că în cele din urmă nu e vorba doar de răzbunare. Ci de ceva mult mai profund…