Lady L.

Tot ce vreau să zic este că, dacă oamenii ar fi cedat întotdeauna la ce e mai omenesc în ei, de multă vreme nu ar mai fi fost oameni.

Romain Gary

Romain Gary ne invită să pășim dincolo de aparențele strălucitoare și de fastul aristocrației victoriene, în lumea interioară a respectabilei Lady L., considerată un model de urmat pentru doamnele din înalta societate britanică de la începutul secolului XX. Ajunsă la frumoasă vârstă de 80 de ani, Lady L. pare să aibă tot ce și-ar putea dori: o familie împlinită, influență în cele mai importante cercuri decizionale din Anglia acelor timpuri, o avere impresionantă, obiecte de artă prețioase… Cine ar crede că în spatele acestei imagini somptuoase se pot ascunde secrete incredibile, povești nespuse despre dragoste și crime, amintiri îngropate sub straturi de minciuni și de trădări continue?

Confruntată cu perspectiva demolării pavilionului de vară, refugiul și sanctuarul ei intim, Lady L. decide să se destăinuie, pentru prima dată, în legătură cu propriul trecut. Confidentul ei este Sir Percy, Poetul-Laureat al Curții regale, cel care o iubește în secret de peste 40 de ani, „cu obstinația sălbatică a firilor cu adevărat distinse”. Vrăjit de noblețea și de distincția prietenei sale, Sir Percy nu ar fi bănuit niciodată că dincolo de reputația ei imaculată s-ar putea afla chiar și cea mai vagă umbră a păcatului…

Lady L. începe să-și depene povestea fără să-i aducă nicio cosmetizare, având o ușoară satisfacție că a reușit să-și construiască din cioburile tinereței sale zbuciumate o imagine publică perfectă. Lady L., această doamnă desăvârșită din înalta societate engleză, muză a marilor scriitori și apropiată a familiei regale, și-a început ascensiunea pe scara socială pe… trotuar. Sir Percy află cu stupefacție că „scumpa” lui Diane, cea pe care nu o văzuse niciodată făcând ceva compromițător sau denigrant, a fost, în realitate, Annette Boudin, o tânără nevoită să-și vândă trupul pentru a supraviețui.

Frumusețea ei nu trece însă neobservată, iar Annette ajunge în curând în atenția unuia dintre cei mai influenți interlopi francezi… Acesta îi face cunoștință cu Armand Denis, bărbatul de care se va îndrăgosti nebunește, cu toate că inima lui este promisă unei rivale neînduplecate și imposibil de învins… omenirea. Armand este hotărât să schimbe cursul istoriei și să salveze lumea, chiar dacă, pentru a atinge acest ideal, ar trebui să dărâme convenții sociale și să-i ucidă pe cei aflați la putere. Annette visează să-i fie alături, dar cum ar putea să lupte împotriva ei? Cum să zdruncine măcar puțin concepția idealizată pe care iubitul ei o are despre umanitate? Cum să-i arate că nu fraternitatea, egalitatea și libertatea vor salva omenirea, ci dragostea? Scrisă cu eleganță, ironie fină și umor, această carte ne propune o altă perspectivă asupra măreției idealurilor, arătându-ne și partea lor întunecată, mai puțin romantică, dar apropiată de realitatea unor vremuri în care crimele erau privite cu indulgență dacă scopul era unul înalt sau nobil.

Rizzoli and Isles (2010)

ImaginePentru mine, serialul „Rizzoli and Isles” nu a fost o întâmplare. Nu mi l-a recomandat nimeni, nu cunoaşteam actorii din rolurile principale şi nici nu m-a convins vreo recenzie emoţionantă. Doar am citit o carte. Se numeşte „Clubul Mefisto” şi este cartea care mi-a schimbat pentru totdeauna părerea despre romanele poliţiste. Era vorba despre o abordare diferită: accentul nu cădea în mod special pe spectaculosul crimelor, ci pe psihologia criminalului. De ce simţea nevoia să ucidă, ce întâmplare din copilăria lui i-a înăbuşit umanitatea, ce se ascundea dincolo de latura lui crudă? Există iubire sau compasiune în inima unui ucigaş în serie? De fapt, întrebarea pertinentă este: poate acesta să înţeleagă ce înseamnă să ai o inimă?

Sunt întrebări la care Tess Gerritsen, autoarea acestei cărţi, răspunde cu sensibilitate şi prudenţă. Însă ceea ce ne interesează atunci când terminăm de citit orice roman poliţist este dreptatea. Suntem vrăjiţi de personalitatea uimitoare a criminalului, dar nu am dori să trăim într-o lume în care acesta este liber. De aceea există detectivi competenţi precum Jane Rizzoli şi medici legişti inteligenţi şi perspicace precum Maura Isles.

Şi aşa am ajuns sa urmăresc serialul bazat pe cărţile lui Tess Gerritsen. Evident că am fost dezamăgită pentru că nu exista nicio legătură între cărţi şi ecranizarea celor de la TNT. Maura Isles nu era îndrăgostită de hainele scumpe şi extravagante şi nici nu acorda prea multă importanţă bărbaţilor (în „Clubul Mefisto” avea o relaţie complicată şi imposibilă cu un preot). Jane Rizzoli avea o familie şi făcea eforturi considerabile să-şi ţină copilul şi soţul departe de viaţa ei profesională extrem de periculoasă şi de impredictibilă. Cele două nici măcar nu erau prietene apropiate, singurele ocazii în care acestea se întâlneau fiind legate de rezolvarea unui caz.

Odată cu trecerea anilor, am înţeles însă că ecranizările nu sunt dedicate doar fanilor cărţilor pe care acestea se bazează. Ci tuturor. „Rizzoli and Isles” este un serial excepţional, în care un medic legist strălucit şi un detectiv extrem de intuitiv încearcă să scape oraşul Boston de criminali. Prin modalităţi mai mult sau mai puţin convenţionale. 🙂

Începând cu 1 august 2013, postul PRO TV difuzează primul sezon din „Rizzoli and Isles” – Jane şi Maura: Detectivi în Boston, de la 23:00, de luni până joi. Vizionare plăcută!

Perception (2012)

perception-season-2-poster„Perception” este un serial despre ştiinţă, inteligenţă şi un pic de nebunie. Daniel Pierce este un profesor universitar de neuroştiinţe şi câteodată colaborator al FBI-ului pentru rezolvarea cazurilor neobişnuite. Însă Daniel Pierce are un secret: suferă de schizofrenie paranoidă, o boală ce se caracterizează prin halucinaţii şi prin izolare socială. Cu toate că este un om de ştiinţă genial, Daniel refuză să se trateze întrucât cea mai bună prietenă a sa trăieşte doar în iluziile lui. În plus, afecţiunea sa îl ajută de multe ori să privească dincolo de aparenţe în cazurile sale.

De ce aş recomanda acest film? În primul rând datorită personalităţii protagonistului. Veţi descoperi un om sclipitor, care vede conexiuni acolo unde nimeni nu poate să ajungă, un om atras de enigme şi de puzzle-uri ce par imposibil de interpretat. Un om îndrăgostit de creierul uman şi de infinitele lui posibilităţi. Un om care a supravieţuit tulburării sale psihice şi a învăţat să o accepte, integrând-o în individualitatea sa.

În al doilea rând, cazurile prezentate sunt distincte de ce aţi văzut până acum în serialele poliţiste. Nu veţi vedea mult sânge şi nici nu o să fiţi tulburaţi de scene cu caracter violent. Şi criminalii vă vor dezamăgi: veţi constata că de obicei sunt nişte persoane sociale, care ucid pentru a proteja ceva sau pe cineva, nu dintr-o ură profundă faţă de victime. Ceea ce este cu adevărat special la acest serial e modul în care sunt descifrate cazurile. Nici nu vă puteţi închipui câte ipoteze poate formula mintea unui schizofrenic paranoic… Care mai este şi incredibil de inteligent. 🙂

Nu în ultimul rând, veţi primi în aproape fiecare episod o lecţie de neurologie. Veţi afla cum reacţionează creierul atunci când iubim sau când încercăm să păstrăm un secret. Veţi afla cât de reală este, de fapt, lumea în care trăim şi cât de fictivă. Veţi afla că deseori existăm doar în imaginaţia noastră. Şi veţi mai afla că nu există o definiţie general valabilă pentru normalitate

Voi reveni cu informaţii la finalul sezonului doi, adică peste câteva săptămâni.

Seriale – ediţia de vară

Îmi place vara din zeci de motive. Unele mai personale, altele mai puţin. Unele obiective, altele subiective. Unele care ţin de raţiune şi altele care ţin de sentimente. Unele care îmbină ambele laturi…

ImagineUnul dintre aceste motive este reprezentat de serialele captivante, pe care le urmăresc deja de aproape cinci ani. De exemplu, „True Blood”, cel mai bun serial cu vampiri pe care l-am văzut până acum, câştigător al unui Glob de Aur şi al multor alte premii. Pe 16 iunie, adică duminică, va începe cel de-al şaselea sezon, care promite să fie chiar mai bun decât precedentele. Vă las trailerul pentru mai multe detalii.

ImagineUn alt serial pe care îl aştept cu entuziasm este „Rizzoli and Isles”, ecranizat după cărţile unuia dintre autorii mei preferaţi de romane poliţiste şi anume americana Tess Gerritsen. Premiera celui de-al patrulea sezon va fi pe 25 iunie, adică peste aproximativ două săptămâni. Voi reveni atunci cu mai multe detalii.


o-PRETTY-LITTLE-LIARS-SEASON-4-facebookDar până să ajungem la serialele care vor reveni în curând, să vorbim despre cele care deja au reînceput. Iar unul dintre preferatele mele este, fără îndoială, „Pretty Little Liars”. Sezonul patru a debutat pe 11 iunie, cu o altă crimă nedescoperită, cu noi mesaje şi ameninţări venite din partea lui „A” şi cu o alianţă cel puţin ciudată… Unele mistere îşi găsesc rezolvarea, dar altele se adâncesc şi mai mult în necunoscut. Pe scurt: detectivul Wilden a murit, iar cele patru prietene se află din nou într-o situaţie compromiţătoare. „A” le ameninţă că vor fi acuzate pentru moartea lui, iar o filmare care le plasează la locul crimei pare să fie dovada perfectă. Mona, vechiul lor inamic, încearcă să le câştige din nou încrederea, dar fetele sunt încă suspicioase în legătură cu ea. Toby ascunde şi el ceva, la fel şi mama lui Alison, Jessica DiLaurentis, care se întoarce după doi ani de la moartea fiicei sale în Rosewood. Ce le mai pregăteşte „A” celor patru prietene? Ce enigme vor mai fi elucidate şi ce enigme nu îşi vor găsi rezolvarea nici în acest sezon? Eu una abia aştept să descopăr… 🙂 Vă las cu un promo pentru cel de-al patrulea sezon.