Forma unei inimi

 

autumn feelingCe formă au inimile noastre? Când durerea își picură otrava pe suprafața lor cicatrizată, inimile își pierd contururile delicate și devin niște bucăți nedefinite de gheață. Când dragostea le readuce iluzia aproape uitată a fericirii, inimile se topesc ușor, luând forma unei fărâme de Infinit, unui fragment din Univers, unui colț de Paradis… Când neîmplinirea începe să le erodeze lumea perfectă, pe care și-au clădit-o pe vise și promisiuni, inimile încep să se dezintegreze… Astăzi pierd emoția primului sărut. Mâine pierd teama de singurătate. Luna viitoare pierd motivul pentru care băteau într-un anumit fel. Și tot așa până își pierd esența. Acel ceva care le ținea toate firele la un loc. Care le aducea fericire și disperare.

Și în alte dăți, inimile nu au formă. Nu iubesc, nu urăsc, nici măcar nu mai simt durere. Sunt frânturi de stele, de cuvinte, de gânduri… Azi, inima mea pare să aibă forma unei clepsidre. Nisipul efemerității curge încet prin vinele mele, amintindu-mi că nimic nu este etern, nici dragostea, nici suferința, nici ura, nici noi… Vine o zi în care nu mai cauți absolutul, în care nu-ți mai dorești să fii mai presus de sentimentele altor oameni, în care nu mai judeci alte povești, în care te maturizezi fără voia ta și prețuiești mai mult ce poți avea acum decât ce speri că ai putea găsi în alte vieți.

Nu-ți mai clădești lumea pe speranțe și idealuri înalte, ci pe liniște, pe meditație, pe tăcere… Nu mai grăbești oamenii să-ți dăruiască bucăți din ei, ci îi lași să ia singuri decizia de a se deschide. Nu te mai interesează ce afișează ceilalți în public pentru că știi că cele mai intense momente din viețile noastre se petrec în spatele ușilor închise… Nu mai crezi în minuni, dar nici nu îți pierzi încrederea că într-o zi, într-un anume mod și într-un oarecare colț de lume, vei zâmbi cu sufletul. Vei vedea dincolo de aparențe, de adevăruri spuse pe jumătate, de minciuni croite în jurul unei imagini publice perfecte… Vei trăi cea mai autentică versiune posibilă a existenței tale, în forma pe care nici măcar gândurile tale nu o pot crea acum…

Și ce formă va avea inima ta atunci? Cred că a unui copac ale cărui frunze se agață de el cu teama de a nu-și pierde și ultima șansă la viață. Pentru că aceasta este și imaginea iubirii: ne agățăm de cineva anume, crezând că altfel vom muri, iar când cădem pe asfalt vedem că inima noastră nu a fost singura rănită. Și totuși încă bate… Probabil era toamnă când Dumnezeu ne-a dăruit speranța. 🙂

Citatul zilei (4)

great work

P.S. Tocmai am fost acceptată pentru un internship în Online Marketing în cadrul unei edituri din Bucureşti. Sper ca pasiunea pentru ceea ce fac să fie mai puternică decât orice obstacol pe care îl voi întâlni. Şi mai sper să reuşesc îmi fac timp pentru acest blog. Şi pentru toate lucrurile minunate din viaţa mea…

Citatul zilei (3)

Imagine

P.S. Pentru vremuri mai bune, în care voi înceta măcar pentru o oră să lupt pentru visul meu. Pentru vremuri în care doar îl voi trăi. Pentru vremuri în care voi arunca o monedă într-o fântână şi îmi voi putea dori altceva. Pentru vremuri în care… dragostea va fi singura melodie pe care o voi cânta.

Şi acum să revin la învăţatul pentru examenul de licenţă. 🙂

Absolvire

ImagineI keep thinking times will never change, keep on thinking things will always be the same”.



Vitamin C

Un alt ciclu din viaţa mea s-a încheiat azi. Cât de ironic poate fi să te desparţi oficial de perioada facultăţii exact de 1 iunie… De azi, copilăria mea e doar o amintire frumoasă, un loc magic din Ţara Minunilor, un basm frumos cu zâne şi prinţi care ar fi învins orice creatură îngrozitoare a Răului pentru iubirea lor. Am crezut că am lăsat în urmă bucuria inocentă a copilăriei atunci când am terminat liceul, dar facultatea a fost, cel puţin pentru mine, o prelungire a acelor ani minunaţi. Nu am apucat să le duc dorul celor dragi pentru că-i vedeam săptămânal, nu am fost nevoită să-mi port singură de grijă pentru că stăteam la mătuşa mea, nu m-a prins niciodată sesiunea nepregătită pentru că aveam acel obicei sănătos din liceu de a învăţa din timp. Nu am avut nicio restanţă şi nicio notă sub 8. Nu am avut parte de dezamăgiri şi nici de porţi închise. Am cunoscut oameni incredibili, care nu mi-au permis nicio clipă să renunţ, oricât de obosită credeam că sunt. Am învăţat continuu lucruri noi, atât de la profesorii mei, cât şi de la colegi. Şi cel mai important… Mi-a plăcut ce am învăţat.

Însă viaţa nu este constituită doar din lucruri simple. Copilăria e numai o etapă a devenirii noastre, una extraordinară, dar pe care trebuie să o lăsăm în urmă pentru a ne maturiza. Pentru a munci. Pentru a ne dezvolta din punct de vedere profesional. Am terminat facultatea, dar nu am timp să mă liniştesc, să mă bucur de vacanţă aşa cum făceam atunci când încheiam o perioadă solicitantă. Urmează examenul de licenţă, susţinerea orală a lucrării, admiterea la master… Şi, evident, angajarea. Aş vrea să cred că timpurile nu se schimbă. Dar ele o fac în ciuda împotrivirii noastre şi atât de repede încât nici nu apucăm să respirăm că deja avem un alt ţel după care trebuie să alergăm.

Acceptare

Darling you, you give but you cannot take love.

                                                                                            Jhene Aiko

tumblr_m5tdu3h0U71qieq9mo1_500_largeCâteodată ţi-e teamă. De necunoscut, de Dumnezeu, de tine însuţi. Simţi că nu iubeşti destul, că nu dăruieşti destul, că nu trăieşti destul. Raţiunea îţi alimentează angoasele cu noi versiuni ale realităţii, cu scenarii fanteziste şi întunecate, cu defulări spontane ale sufletului tău bănuitor. Poţi simţi adevărul dincolo de ceaţa densă a imaginaţiei, dar nu îl poţi vedea… Poţi dărui, dar nu poţi primi. Poţi trăi, dar nu poţi spera.

Câteodată eşti uman. Lumea ta pare mai complicată decât de obicei, inima ta are nevoie de mai multă atenţie, mintea ta are nevoie de explicaţii actuale. Nici măcar reflexia ta din oglindă nu mai e indulgentă cu tine în astfel de zile, ci îţi dezvăluie fiecare gând ascuns, fiecare trăire eterogenă. Te provoacă să te descoperi. Să te înţelegi.

Și atunci realizezi că uiţi ceva esenţial: să primeşti şi tu dragoste. Aceasta e, de fapt, marea provocare atunci când vine vorba de iubire: să înveţi să accepţi ideea că nu doar tu ai dreptul de a-l face pe celălalt fericit.

Din nou toamnă

largeZile de toamnă cu stropi de lumină pe frunze uscate. Oameni grăbiţi, care încearcă să ignore răceala picăturilor de ploaie. Nopţi lungi şi reci, fără stele şi fără vise. Suflete care îşi pierd strălucirea, inimi care bat mai lent. Întregul univers pluteşte în neant, lipsit de viaţă. Timpul parcă s-a oprit şi el, neştiind în ce direcţie ar trebui să meargă.

Iubeam toamna când întunericul era modul meu de viaţă. Iubeam aerul ei mătăsos, umbrele ei seducătoare, spiritul ei degradat. Iubeam durerea. Şi nu dintr-o înclinaţie morbidă spre autoflagelare, ci din resemnare. Aceea era lumea mea, cu toate imperfecţiunile şi sclipirile ei, o lume ciudată, dar care îmi definea fiecare tresărire a sufletului. Până într-o zi…

Într-o zi, am decis că toamna nu îmi mai reprezintă personalitatea. I-am împrumutat calmul şi melancolia, dar nu şi latura funebră. Îi admir tenebrele, dar ele nu mai fac parte din viaţa mea. Sunt doar nişte reminiscenţe ale unei perioade aproape uitate, dintr-o existenţă tristă şi tulburătoare. Acum îmi privesc vechea individualitate cu detaşare şi compasiune. Acum ştiu că răul nu mă mai poate atinge…

P.S.
rs_634x941-130905191256-634.Beauty-Beast-CW.ms.090513Am aflat că televiziunea AXN Spin (lansată în România în martie 2013 în pachetele Romtelecom) difuzează primul sezon din „Frumoasa şi bestia”, în fiecare marţi, de la 21:00. Serialul a avut premiera anul trecut în SUA, urmând ca pe 7 octombrie 2013 să revină cu sezonul doi. Trailerul pentru noul sezon promite suspans, acţiune şi… iubire:

Revenge_Season_3Şi „Răzbunare”, serialul pe care îl urmăresc de doi ani, se bucură de apreciere în România. Începând cu 9 septembrie 2013, Euforia TV va difuza cel de-al doilea sezon, de luni până joi, de la 21:00. Personal, aştept cu nerăbdare sezonul trei, care va avea premiera pe 29 septembrie 2013. Sunt destul de intrigată de trailerul pentru acest sezon: Emily, îmbrăcată în rochie de mireasă şi cu un pahar de şampanie în mână, se află pe un vas. Ea îi cere iertare cuiva, însă persoana cu care vorbeşte nu este impresionată de scuzele ei. Ci o împuşcă de două ori… Se anunţă astfel un sezon şi mai surprinzător decât cele de până acum, în care absolut niciun personaj nu este invincibil, iar răzbunarea se poate întoarce oricând împotriva celor ce o folosesc.

Încredere

12_largePentru acele momente când realizezi că ţi-ai găsit menirea. Ştii de ce te-ai născut, ştii unde vrei să mergi, ştii cum vrei să păşeşti în eternitate. Îţi înţelegi inima şi trăirile ei amestecate. Îţi cunoşti umbrele şi crâmpeiele de lumină. Poţi să priveşti în interiorul minţii tale şi să îi percepi fundamentele.

Există totuşi ceva dincolo de capacitatea ta de înţelegere. Ceva ce îţi aparţine, dar totuşi nu este al tău… Ceva ce te umanizează şi în acelaşi timp te distruge. Sufletul tău. Esenţa ta jumătate divină, jumătate malefică. Cheia spre fericirea sau spre ruinarea ta. De unde ştii ce decizie este cea corectă când vine vorba de spirit? Cine îţi poate garanta că nu vei sfârşi în singurătate şi durere? De unde ştii dacă ai ales pe cineva care să merite sacrificiul tău?

Nu ştii. Trebuie doar să ai încredere în acea persoană. Trebuie să îţi asumi riscuri şi să speri că îţi vei găsi la capătul drumului bucata de Paradis. Trebuie să accepţi întunericul incertitudinii şi să încerci să priveşti dincolo de el. Viaţa e un şir nesfârşit de mistere. Credem că noi îi hotărâm cursul, însă în realitate suntem doar nişte marionete în mâinile Universului. Planurile noaste nu sunt niciodată stabile, priorităţile ni se schimbă în funcţie de cel căruia alegem să îi dăruim sufletul nostru. „Eu” se transformă în „noi”, „viaţa mea” devine „viaţa noastră”

Poate fi atât de frustrant că nu ne cunoaştem viitorul, dar unde ar mai fi atunci neprevăzutul? Nu citim cărţi sau vizionăm filme tocmai pentru a fi surprinşi, pentru a ne imagina finaluri în funcţie de caracterele sau de replicile personajelor, pentru a verifica la sfârşit dacă am avut sau nu dreptate? Aşa e şi viaţa noastră… O poveste. Câteodată ciudată, alteori încântătoare… Însă întotdeauna altfel.

N-o mai analizaţi pentru că pierdeţi clipe frumoase. Riscaţi, iubiţi… Şi nu încetaţi să luptaţi pentru menirea voastră. Acceptaţi misterul şi bucuraţi-vă de el. Trăiţi.

P.S.

Your love lifts me out of time
And you know my heart by heart…

P.P.S. Am fost încântată să aflu că Perception (Capcana minţii) este acum transmis şi în România. Primul sezon a avut premiera pe 2 septembrie 2013, la orele 22, pe Universal Channel. Serialul va fi difuzat săptămânal, în fiecare luni. Veţi găsi mai multe detalii aici.

Despre suflet

În cele din urmă, îmi spun că asta e – vrea lumină. Dar oare îi pot cere să facă asta pentru mine? Şi oare nu îmi place şi mie întunericul? Un pic de întuneric, din când în când.

Anastasia Steele (Cincizeci de umbre întunecate)

Eterna fluctuaţie între lumină şi întuneric. Niciodată nu vei şti în ce parte eşti. Poţi presupune, poţi spera… Te poţi juca de-a infinitul. Însă dincolo de acest scut imaginar al cuvintelor nu se află decât vidul neştiinţei.

Şi cum ai putea să cunoşti lumea în care te afli dacă tu încă nu îţi cunoşti sufletul? Realizezi că are diferite nuanţe, că oscilează între dorinţă şi moralitate, că te defineşte şi în acelaşi timp te respinge. Dar nu îi poţi vedea tenebrele, nu îi poţi înţelege strălucirea, nu ştii de ce ţi-a ales un destin inconsecvent şi câteodată straniu.

Nu ştii de ce preferă de fiecare dată calea sinuoasă a adevărului. Îşi analizează fiecare gând, trăire sau sentiment, îşi caută răspunsurile sub aripile negre ale demonilor. Nu îi este teamă de ce va descoperi, nu renunţă niciodată. Îşi cunoaşte limitele, dar asta nu îl împiedică să privească dincolo de ele. Nu îl împiedică să lupte…

Pe de altă parte, tu eşti doar un om ce visează la nemurire. Speri să te vindeci de întuneric, dar nu poţi spune cu exactitate de ce. Nu ştii dacă te răneşte sau doar îţi amăgeşte judecata cu scopul de a te îndepărta de el. Nu ştii nici măcar dacă Edenul există cu adevărat în spatele acelei lumini pe care o venerezi dinainte de a te naşte. Nu poţi şti care dintre aceste două lumi ţi se potriveşte…

Însă cine mai are nevoie de explicaţii logice atunci când este fericit? Nu trebuie să cunoşti toate mecanismele sufletului pentru a atinge nemărginirea pe care el o aşterne în faţa ta. Poate că nu avem nevoie de raţiune pentru a revela misterul spiritului. Poate că avem nevoie de iubire. Şi de încredere. Poate că avem nevoie de întuneric pentru a putea admira lumina…

imagine