Industriile viitorului

Adoptarea unei noi tehnologii are loc în cele din urmă atunci când ușurința utilizării, reducerea costurilor și încrederea determină împreună producerea unei schimbări.

Alec Ross

Tehnologia digitală a devenit o parte esențială din viețile noastre, iar singura cale de a ne adapta și de a continua să evoluăm în această perioadă a schimbărilor majore este aceea a învățării. Ca ființe umane, încercăm în permanență să ne autodepășim, să ne simplificăm munca prin evitarea activităților repetitive și să ne valorificăm, pe de altă parte, potențialul creativ, imaginând modalități novatoare de a rezolva probleme vechi. Noile tehnologii ne asigură condițiile unei dezvoltări rapide și spectaculoase, dar implică, în același timp, și adâncirea clivajului dintre statele care se deschid către inovație și parteneriate internaționale și cele care preferă să păstreze controlul asupra granițelor și asupra cetățenilor.

Această carte ne prezintă cazurile unor țări aflate în situații asemănătoare (de exemplu, Belarus și Estonia la începutul anilor ’90, după ce și-au recâștigat independența), dar cu strategii și perspective diferite. Alec Ross ne arată cum deschiderea unei societăți către progres și tehnologizare poate să îi schimbe radical viitorul, atât din punctul de vedere al generării locurilor de muncă și al construirii unei economii puternice, cât și prin prisma îmbunătățirii vieții civice și diminuării corupției.

Autorul aduce în discuție și câteva teme care generează controverse chiar și la momentul actual (de exemplu, fenomenul monedelor virtuale cu riscurile și avantajele aferente), analizând în acest context conceptul de cod-ificare a banilor, a plăților și a piețelor. Succesul comerțului electronic și al plăților digitale se datorează, în primul rând, încrederii pe care oamenii au învățat să o construiască în mediul online. Prima realizare revoluționară în această direcție îi aparține companiei eBay, o platformă web care facilitează activitățile comerciale directe între persoane fizice. Alte exemple importante sunt Airbnb (în domeniul hotelier) și Uber (în cel al transporturilor), platforme sau aplicații care le permit utilizatorilor să realizeze tranzacții economice fără intermediari. Astfel, putem vorbi despre construirea unei „economii colaborative”, adică a unui sistem ce asigură, prin intermediul tehnologiei, comunicarea directă între utilizatori, cu scopul de a pune în legătură bunurile insuficient utilizate cu persoanele care au nevoie de ele.

Nu în ultimul rând, Alec Ross ne ajută să descifrăm misterele genomicii – știința care ar putea să revoluționeze medicina, salvând milioane de vieți anual. Potențialul noilor tehnologii este remarcabil, iar efectele anumitor inovații asupra sănătății și calității vieții, în general, ne pot chiar depăși puterea imaginației. Cu toate acestea, există și pericole, precum cele pe care le generează atacurile cibernetice sau implicațiile utilizării neetice a big data, respectiv tendința de izolare a unor state prin descurajarea investițiilor străine și prin interzicerea libertății de exprimare. Autorul ne propune să reflectăm la toate aceste cazuri distincte și să identificăm cele mai bune modalități de a exploata oportunitățile erei digitale, înțelegând astfel schimbările cu care societatea și economia se vor confrunta în următoarele decenii înainte ca ele să aibă loc.

Povestea banilor

Toți se bucură când aud de ochelarii Google sau de mașinile care se conduc singure, însă, din punctul de vedere al inovației, una dintre cele mai importante măsuri pe care le putem lua pentru a promova dezvoltarea și stabilitatea economică în secolul XXI este să perfecționăm în continuare felul în care funcționează sistemul bancar central.

Charles Wheelan

Banii ne însoțesc în toate tranzacțiile noastre de zi cu zi, indiferent că preferăm forma lor fizică (bancnotele de polimer, în cazul în care vorbim despre leii românești) sau pe cea electronică (atunci când folosim mijloacele de plată fără numerar – POS, online sau mobil). O gestiune eficientă a banilor implică și câteva cunoștințe elementare de educație financiară, precum și o bună înțelegere a economiei moderne, la baza căreia stau băncile comerciale, băncile centrale și… banii.

Acest instrument de plată nu are o valoare intrinsecă (este doar o bucată de hârtie sau plastic), însă toți îl folosim cu încredere atunci când vrem să cumpărăm bunuri sau servicii. De ce? Pentru că autoritatea monetară care l-a emis îl declară ca fiind monedă oficială. În plus, banii trebuie să îndeplinească trei funcții: unitate de cont – adică să putem stabili valoarea lucrurilor raportându-ne la ei; mijloc de tezuarizare – dacă ne hotărâm să-i economisim, să avem siguranța că puterea noastră de cumpărare va rămâne aproximativ aceeași (evident, ea va fi influențată de inflație sau deflație, dar măcar orientativ, vom ști că valoarea respectivului depozit nu se va schimba semnificativ în timp) și mijloc de schimb – pentru a achiziționa bunuri sau servicii.

Dacă tot am adus vorba mai devreme despre inflație, adică creșterea prețurilor, acest fenomen pe care băncile centrale încearcă să-l țină sub control, vă voi spune că Charles Wheelan ne prezintă pe larg cum ajung banii să se deprecieze, propunându-ne ca studiu de caz hiperinflația din Zimbabwe din 2008, când s-a tipărit bancnota cu cea mai mare valoare din istorie – 100 de trilioane de dolari. Autorul ne atrage, însă, atenția că deflația este mult mai puțin dezirabilă pentru o economie, după cum a dovedit-o Japonia la începutul anilor ’90. În momentul în care prețurile scad, la fel se întâmplă și cu veniturile și activele noastre, dar nu și cu datoriile. O rată la bancă va rămâne la fel. Facturile – de asemenea. Efectul? Credite neperformante, bănci falimentare, decădere financiară, șomaj.

Cum putem evita aceste scenarii sumbre pentru orice economie? În primul rând, învățând din greșelile trecutului. Autorul ne prezintă măsurile luate de către Rezerva Federală a Statelor Unite ale Americii ca reacție la criza din 2008 și cum a reușit să evite erorile făcute în anii ’30. Apoi, încercând să înțelegem fenomenele economice și care sunt premisele pentru a avea o dezvoltare sănătoasă și durabilă a societății. Nu în ultimul rând, cunoscând cum funcționează băncile și sistemul monetar, devenind mai educați din punct de vedere financiar și mai atenți la semnalele pe care le transmite banca centrală:

… pentru că sistemul care vă pune o bancnotă de 20 de dolari în buzunar facilitează în același timp și toate celelalte activități economice de care ne pasă.

Cartea a apărut în anul 2020 la Editura Humanitas, în colecția Istorie.

Paradoxul prosperității

În cele din urmă, instituțiile sunt despre cultură – cum rezolvă probleme și cum progresează oamenii dintr-o regiune. În esență, instituțiile reprezintă valorile oamenilor.

Clayton M. Christensen

Cuvântul „inovație” pare să fie încărcat cu o responsabilitate care apasă uneori prea greu pe umerii popoarelor cu posibilități financiare limitate. Cum ai putea inova într-o țară fără acces la apă sau la servicii de sănătate decente? Cum ai putea să gândești antreprenorial când oamenii cărora li te adresezi nu reușesc nici măcar să-și asigure necesarul zilnic de hrană? Tocmai aici se află paradoxul prosperității: o dezvoltare economică durabilă nu se va baza niciodată pe încercările izolate ale statelor bogate de a salva mici comunități aflate la limita subzistenței. Pentru a crea prosperitate, trebuie să inovezi, să găsești o piață de nonconsumatori – oameni care nu își permit produsul sau serviciul tău în momentul de față – și să transformi acest segment de populație în publicul tău, imaginându-ți o soluție accesibilă pentru aceștia și profitabilă pentru tine ca investitor.

Pare imposibil? Autorii ne prezintă mai multe cazuri de antreprenori care au schimbat traiectoria economică a unei țări sau au ameliorat condițiile de viață ale câtorva dintre cele mai sărace popoare ale lumii. Cum au reușit acest lucru? Prin intermediul inovațiilor creatoare de piață. Cunoscute pentru capacitatea lor de a crea piețe noi, de a regândi structura unei societăți și de a-i redefini nevoile, inovațiile creatoare de piață reușesc un lucru chiar și mai important pentru o economie: creează noi locuri de muncă. Când Mo Ibrahim a înființat la sfârșitul anilor ’90 o companie de telecomunicații în Africa Subsahariană (unde cei mai mulți oameni nu știau nici măcar să folosească un telefon mobil), el nu a avut în vedere satisfacerea unei nevoi temporare, ci construirea unei economii rezistente în timp. Ibrahim a găsit soluții acolo unde ceilalți vedeau doar obstacole și a transformat fiecare neajuns într-o oportunitate. Compania lui Ibrahim le-a oferit africanilor acces nu doar la comunicarea la distanță, ci și la o viață mai bună, cu locuri de muncă sigure, servicii de sănătate rezonabile, investiții în educație și în infrastructură.

Cartea ne prezintă și alte povești de succes ale unor oameni care au reușit nu doar să dezvolte afaceri prospere, ci și să realizeze o schimbare culturală la nivelul întregii societăți, aducându-și țara pe drumul spre modernitate și progres. Este cazul lui Henry Ford, cel care a vrut să producă pentru prima dată o mașină accesibilă oricărui american, al fondatorilor companiilor Sony și Toyota – doar două dintre marile succese japoneze sau al lui Lee Kun-hee, președintele Samsung, unul dintre cei mai importanți producători mondiali de dispozitive electronice. Acești oameni au creat și susținut prosperitatea atunci când nimeni altcineva nu credea în ideile și în visurile lor. Au riscat tot și în final au câștigat, arătându-ne că inovațiile, creativitatea și investițiile inteligente pot transforma oricând o țară săracă într-o națiune puternică și prosperă.

Cartea „Paradoxul prosperității: cum pot inovațiile să scoată popoarele din sărăcie” a apărut în 2020, la Editura Publica.