Un nou început de an… universitar

largeÎn urmă cu doi ani, credeam că parcursul meu academic s-a încheiat odată cu absolvirea programului de masterat. Eram pregătită să muncesc, să-mi valorific cunoștințele acumulate în cei 5 ani de facultate într-un mediu competitiv și creativ, să capăt experiență și, mai ales, să învăț lucruri noi. Am avut norocul să mă angajez încă de la început în domeniul pentru care mă pregătisem și la care visam din anul doi de facultate, când am fost voluntară în Departamentul de Programe culturale și Marketing al unui muzeu din București. De această dată, eram referent în cadrul Compartimentului organizare manifestări al unei instituții publice de cultură din orașul meu natal. Nu exagerez dacă spun că această experiență a fost una dintre cele mai importante și mai frumoase din viața mea de până acum pentru că m-a ajutat să mă dezvolt personal și profesional la un nivel pe care nu l-aș fi crezut posibil.

Aceasta a fost și perioada în care am început să-mi doresc să-mi continui studiile. De fapt, momentul de cotitură a fost în urmă cu un an, când am realizat pentru prima dată că pentru a supraviețui, trebuie să schimb ceva în modul în care îmi trăiesc viața. Atunci am hotărât că vreau să dau admiterea la doctorat în Științele Comunicării și să mă întorc în București, în cazul în care voi fi admisă. Cu toate că știam că această decizie va implica și schimbarea locului de muncă, am tot amânat căutarea unui job nou. Repet, eram foarte încântată de activitatea mea ca referent cultural și nu voiam să trec din nou printr-un proces de recrutare în condițiile în care iubeam ceea ce făceam și simțeam că mai am atât de multe lucruri de asimilat.

Dar șansele apar și fără să le căutăm noi. La începutul acestui an, am descoperit întâmplător un anunț de angajare ca editor conținut digital în Departamentul de Comunicare Online al uneia dintre cele mai importante instituții din România. Recunosc că am deschis anunțul mai mult din curiozitate: voiam să știu ce competențe ar trebui să aibă un specialist în comunicare dintr-o astfel de instituție. După ce am citit cerințele de ocupare a postului și am realizat că le îndeplinesc (cel puțin la nivel teoretic) pe toate, am hotărât să încerc. Procesul de recrutare a avut patru etape: două teste scrise și două interviuri, prin intermediul cărora mi-au fost evaluate cunoștințele de specialitate, competențele comportamentele, cunoștințele de limba engleză, profilul psihologic etc. După ultimul interviu, simțeam că am șanse mari să primesc postul, cu toate că atunci când am aplicat nu îndrăzneam nici măcar să visez. În ziua în care mi s-a confirmat că sunt admisă, am realizat că orice vis poate deveni realitate, câtă vreme avem curajul să-l urmăm…

Nu mi-a fost ușor să îmi dau demisia și să părăsesc un domeniu pe care îl iubeam, dar unele decizii pe care le luăm pe plan profesional ne pot îmbunătăți în mod radical și viața personală. Această decizie a fost una dintre ele. Nu doar că mi-a adus liniște, confort și extrem de multe satisfacții, ci m-a ajutat să ies dintr-un mediu toxic și distructiv, în care, în cele din urmă, m-aș fi… stins. Însă știu că am avut și noroc. Norocul de a primi o șansă la o viață nouă și norocul de a avea alături niște oameni extraordinari care m-au ținut la suprafață când eu insistam să mă scufund în tristețe.

La puțin timp după ce m-am întors în București pentru noul job, am început pregătirea pentru admiterea la doctorat. În principiu, trebuie să-ți alegi o temă și un profesor coordonator, care te va îndruma în redactarea proiectului pentru admitere și ulterior, în cea a tezei de doctorat. Am ales Școala Doctorală a SNSPA-ului pentru că a fost universitatea în care m-am format ca specialist în comunicare și căreia îi datorez tot ce știu astăzi despre acest domeniu extraordinar. FCRP este o carte de vizită pentru orice absolvent, o asigurare pentru eventualii angajatori că ai o bază solidă de cunoștințe teoretice și practice pe care le poți apoi valorifica indiferent de sectorul de activitate.

După ce ai primit acordul coordonatorului de doctorat, poți începe să redactezi proiectul de cercetare, care va avea 10-15 pagini și va cuprinde o analiză a stadiului actual al cunoșterii în domeniul de cercetare ales și o scurtă prezentare a metodelor de cercetare utilizate și a obiectivelor asumate. Examenul constă în susținerea acelui proiect în fața unei comisii din care va face parte și profesorul tău coordonator. Este important ca tema pe care ai ales-o să fie una originală și să ai deja conturată o direcție cu privire la evoluția ulterioară a tezei de doctorat. Și este important să știi, în cazul în care vei fi admis/ă, că următorii trei ani din viața ta vor fi probabil extrem de încărcați și de solicitanți, dar satisfacția pe care o ai știind că te afli pe un drum la capătul căruia vei primi cel mai înalt titlu științific din domeniul tău… este imensă. 🙂

Să avem cât mai multe realizări în acest nou an universitar și să nu încetăm niciodată să învățăm, să visăm, să credem! Dar să trăim aici, în prezent, în singura clipă care ne aparține cu adevărat și ne permite să fim fericiți…

Sfârşit de master

graduation-quotes-graduation-is-an-exciting-time-its-both-an-ending-and-a-beginning-its-warm-memories-of-the-past-and-big-dreams-foe-the-futureCel de-al doilea an de master a trecut chiar mai repede decât primul. Încă nu îmi vine să cred că am terminat cinci ani de facultate, că am scris şi susţinut două lucrări ştiinţifice de nota zece (le mulţumesc pe această cale doamnelor profesoare care m-au coordonat şi m-au încurajat în demersurile mele academice) sau că am învăţat atâtea lucruri noi şi interesante despre industria de carte şi despre marketingul editorial de la cei mai buni oameni din domeniu. Mă bucur că am dat o şansă Universităţii din Bucureşti pentru a-mi aprofunda studiile (după experienţa minunată oferită de SNSPA pe parcursul ciclului de licenţă) şi că am ales un program de masterat care m-a ajutat să evoluez din punct de vedere profesional şi să cunosc mai bine lumea fascinantă a cărţilor.

A fost un an în care mi-am îmbunătăţit competenţele de corectură şi redactare, în care am învăţat să editez manuale şcolare sau să traduc texte ştiinţifice, în care am dobândit noţiuni despre legislaţia şi politicile culturale din domeniul editorial şi în care am avut ocazia să cunosc foarte mulţi oameni extraordinari din această industrie: directori de edituri şi muzee, redactori sau ilustratori, membri ai echipei de organizare a Târgului Gaudeamus, coordonatori de Marketing şi PR sau traducători ai unor edituri importante din România. Am făcut din nou practică plătită, dar de această dată într-o editură cu profil generalist, care mi-a oferit oportunitatea de a învăţa cum se se organizează evenimentele culturale precum lansările de carte sau Târgul Internaţional Gaudeamus (în jurul căruia mi-am construit şi studiul de caz al lucrării de disertaţie), care este procesul de realizare a unui volum, cum se redactează materialele specifice de PR într-o editură şi cum sunt gândite campaniile de comunicare într-un domeniu cu atât de puţine fonduri disponibile cum este cel editorial.

Sunt fericită că am absolvit un masterat care mi-a pus în evidenţă creativitatea şi pasiunea pentru cărţi, că am învăţat atât de multe lucruri importante într-un timp aşa scurt și că am evoluat din punct de vedere personal și profesional. Ce urmează? Probabil voi lăsa viața să mă surprindă. Și sper că voi avea oportunitatea să aplic și la locul de muncă tot ce am învățat în cadrul instituțiilor de învățământ superior pe care le-am absolvit, dar și în cadrul internshipurilor avute până acum. Și mai sper că, prin influența pe care fiecare o exercităm în rețelele noastre de prieteni, să schimbăm

mentalitatea generațiilor viitoare în legătură cu industria culturală și cu importanța pe care ar trebui să o aibă lectura în viețile tuturor, astfel încât să ne aflăm din nou pe o pantă ascendentă în ceea ce privește vânzările cărților în România, iar un bestseller să nu se mai vândă în doar câteva mii de exemplare (aceasta a fost și concluzia lucrării mele de disertație). 🙂

Să citim mai mult și să petrecem mai puțin timp online. Viața începe dincolo de ecranul laptopului, telefonului sau computerului personal. Se spune că avem atâtea vieți câte cărți citim. Haideți s-o facem pe fiecare dintre ele memorabilă!  😀

Despre cărţi

booksÎmi doresc de mult timp să scriu un articol despre tot ceea ce am învăţat teoretic şi practic la masteratul pe care îl urmez: Teoria şi practica editării. De asemenea, aş fi vrut să vorbesc mai mult despre cele două luni de internship în cadrul unei edituri cu profil sportiv din Bucureşti. Chiar dacă a trecut aproape un an de atunci, cred că ar fi bine să ofer totuşi nişte informaţii despre experienţa pe care am trăit-o acolo, pentru a putea compara mai bine realitatea dintr-o organizaţie cu ceea ce învăţ la facultate.

Am început internship-ul pe 11 august, împreună cu o colegă care se ocupa de Web Development. Eu scriam articolele pentru blogul şi pagina de Facebook a editurii, iar colega mea realiza partea de web & graphic design. Pot spune că am fost norocoasă că am lucrat cu ea deoarece ne completam foarte bine şi hotăram împreună absolut tot ce apărea pe site. În primele zile, mă gândeam că am job-ul perfect: citeam cărţile apărute la editură şi încercam să le promovez apoi prin intermediul articolelor pe care le concepeam pentru blog. La început, directoarea editurii voia să avem o revistă online, care să apară o dată pe săptămână şi să conţină 16 secţiuni diferite. Totul a rămas însă la stadiul de idee, din motive mai mult sau mai puţin justificate. După vreo 2-3 săptămâni, patroana ne-a anunţat că renunţă la dorinţa de a avea o revistă şi că ar vrea să publicăm în continuare pe Facebook şi pe blog.

Nu m-a deranjat foarte tare această schimbare de plan, dar pe colega mea da. Ea a plecat prima, la aproximativ o lună după ce am început internship-ul, fiind dezamăgită de lipsa de interes a directoarei şi de inexistenţa unui contract între noi şi editură. Pentru că da, am avut două luni de muncă plătită fără să primesc nimic: nici contract de muncă, nici de voluntariat, nici de colaborare. Motivul pentru care eu am rămas era simplu: am vrut să mai acumulez un pic de experienţă şi să închei colaborarea cu editura într-un mod onest, la momentul potrivit. În plus, îmi plăcea oarecum să muncesc acolo şi să-mi duc la bun sfârşit toate sarcinile. A fost o provocare pe care am apreciat-o întrucât m-a ajutat să înţeleg mai bine cum funcţionează, de fapt, o editură.

Însă, după două luni de internship şi un weekend pierdut încercând să vând cărţi la un maraton, am hotărât să plec. Nu ştiu dacă a fost cea mai bună decizie, dar am simţit că cel mai bun lucru pentru mine era să mă concentrez asupra masteratului pe care îl alesesem. Directoarea editurii mi-a propus să continui, însă fără niciun contract, fără nicio dovadă legală a muncii mele acolo. Cum puteam să fiu sigură, în acele condiţii, că tot efortul meu avea un sens?

Aşa că am ales facultatea. Şi cred că a fost o alegere extraordinară. Am învăţat, pe parcursul acestui an, o mulţime de noţiuni teoretice în legătură cu domeniul editorial pe care am avut şi ocazia să le aplic: am realizat o ediţie critică a unui jurnal, am conceput un dosar de receptare pentru opera lui Emil Cioran, am tradus şi redactat fragmente dintr-un text literar în limba engleză, am analizat structura retorică a prezentărilor de carte dedicate autorilor debutanţi şi consacraţi de la Editura Humanitas, am realizat eu însămi astfel de prezentări, precum şi texte de coperta a IV-a, am învăţat cum să scriu un articol destinat publicării în presa culturală, dar şi cum să corectez un text. Însă cel mai important lucru pentru mine a fost acela că am învăţat cum să promovez o carte – motivul pentru care am şi ales acest masterat şi nu altul. Am învăţat cum să adaptez conceptele pe care le-am asimilat, de-a lungul timpului, din zona comunicării, marketingului, relaţiilor publice sau publicităţii la realitatea specifică unei edituri. Şi am reuşit. Am reuşit să evoluez, să-mi testez limitele şi să mi le depăşesc. Am reuşit să mă cunosc mai bine, să îmi descopăr noi aptitudini şi să mi le perfecţionez pe cele deja ştiute. A fost un an extraordinar, intens şi plin de reuşite. Urmează unul şi mai greu, în care va trebui să redactez din nou o lucrare de dimensiuni mari şi să retrăiesc emoţiile unui examen de absolvire. Până atunci, însă… cred că mă pot bucura de vacanţă. 🙂

Punct. Şi de la capăt.

largeVacanţă. Sau doar începutul unei alte călătorii. Am încheiat una dintre cele mai importante perioade ale vieţii mele. Facultatea. Acum sunt licenţiată în ştiinţe ale comunicării şi masterandă la Universitatea din Bucureşti (specializarea „Teoria şi practica editării” – da, e despre cărţi, marea mea pasiune). Nici nu ştiu cât de repede s-au schimbat lucrurile în viaţa mea. Acum o lună mă pregăteam pentru susţinerea licenţei şi tânjeam după puţină linişte. Am avut multe momente în acest an în care simţeam că nu voi reuşi să ajung la destinaţie. Am fost copleşită, stresată, speriată. Dar niciodată nu m-am gândit să renunţ. Eram sigură că undeva voi coborî şi eu din acest tren al visurilor, că toate eforturile mele au un sens, că fac exact ce mi-am dorit o viaţă întreagă…

Şi am reuşit. Acum încep un nou drum. Tot în capitală. Tot cu pasiune. Și cu multă voință. Ai zice că dacă ai aceste lucruri, niciun munte nu e prea greu de urcat… 🙂

P.S. Pentru că toţi căutăm lumina… Uneori, am incendia întreaga lume de dragul ei.