Specia rebelă

Miracolul creativității umane nu constă în apariția din senin a noilor idei, ci în faptul că depunem atât de mult efort cerebral pentru a le dezvolta.

David Eagleman & Anthony Brandt

Suntem predispuși să inovăm, să inventăm în permanență noi modalități de a rezolva probleme complexe, să deschidem drumuri, să construim punți sau să creăm lumi. Creierul nostru este ca o „pădure de interconexiuni”, din care se pot naște idei neașteptate sau se pot imagina soluții surprinzătoare, cu condiția de a continua să explorezi, chiar și atunci când ai impresia că ai găsit răspunsul dorit. Autorii lansează ipoteza că esența creativității umane s-ar afla în curajul fiecărui om de a depăși ceea ce este convențional sau ușor de obținut. Creierul este construit într-un mod care îl obligă să fie eficient, ceea ce înseamnă că prima lui propunere este, de obicei, cea mai accesibilă, însă o mentalitate creativă nu se va opri niciodată la opțiunea comodă… Un inovator va continua să „sape” până va găsi acea idee genială care va revoluționa arta, știința sau tehnologia.

Cum apar însă ideile? Există trei strategii de bază pe care mintea noastră le poate utiliza pentru a înnoi lumea. Prima dintre ele este deformarea, operațiune cognitivă care constă în reinterpretarea prototipurilor, creând noi versiuni sau variații pe teme preexistente. Aceasta se bazează pe tendința inovatorilor de a nu accepta niciodată o soluție ca fiind una definitivă: mereu se pot găsi noi modalități de a îmbunătăți un produs, o operă, un concept. O altă unealtă creativă este fragmentarea, care se referă la demontarea a ceea ce avem deja, remodelând și reconstruind realitatea. Una dintre cele mai interesante mostre ale utilizării tehnicii fragmentării în arta vizuală este cea a împărțirii unei imagini în pixeli (părți foarte mici), operațiune care stă la baza universului digital actual. Nu în ultimul rând, creierul nostru poate apela și la strategia mixării, prin intermediul căreia mai multe surse sunt unite în moduri surprinzătoare (de exemplu, Sfinxul egiptean care a rezultat din alăturarea omului cu leul).

De ce alegem inovația în detrimentul predictibilității? De ce oamenii simt nevoia să fie creativi când drumul bătătorit reprezintă o opțiune atât de convenabilă? Se pare că mintea umană are nevoie încontinuu de informații noi pentru a-și desăvârși modelul despre lume. Pe lângă setea de cunoaștere, oamenii rămân, în esență, niște ființe sociale. În încercarea noastră de a ne apropia de cei din jur și de a crea legături solide, căutăm neîncetat noi modalități de a le trezi admirația sau surpriza. Nu vrem ca oamenii pe care îi apreciem sau iubim să se plictisească alături de noi… Creativitatea devine, în aceste situații, un mod de a sparge rutina din relațiile noastre și de a ne stimula mental unii pe ceilalți… Nu există o limită în capacitatea omului de a crea. Tot ce ne înconjoară poate fi deformat, fragmentat, combinat… Viitorul omenirii se (re)scrie permanent cu fiecare proces creativ sau schimb de idei… „Cultura umană este pentru totdeauna o lucrare în curs de execuție”, iar datoria noastră este aceea de a contribui la desăvârșirea acestei minunate opere de artă… umanitatea.

Big data: o revoluție care va transforma felul în care trăim, muncim și gândim

Într-o lume a big data, tocmai trăsăturile noastre cele mai umane vor trebui cultivate – creativitatea, intuiția și ambiția intelectuală – din moment ce inventivitatea reprezintă sursa progresului nostru.

Viktor Mayer-Schönberger și Kenneth Cukier

Trăim într-o lume în care controlul deplin al datelor noastre personale pare să nu mai fie posibil. Informația se află peste tot în jurul nostru – este suficient doar ca o mână de „alchimiști statisticieni” să descopere corelațiile potrivite într-un „haos organizat” de date care nu au nicio legătură aparentă unele cu celelalte. De ce le-am permite acestor analiști să utilizeze informațiile pe care le lăsăm în urma noastră atunci când navigăm pe Internet sau când beneficiem de diverse servicii digitale? Poate pentru că uneori acest lucru salvează vieți, dacă ne gândim la algoritmii utilizați în sistemul medical pentru depistarea timpurie a unor boli sau prevenirea altora. Poate pentru că progresul implică și astfel de mici concesii, câtă vreme se respectă anonimitatea persoanei care furnizează benevol respectivele date. Însă cum știm dacă unele limite au fost depășite, iar viața noastră privată a fost invadată fără acordul nostru?

Autorii încep prin a prezenta beneficiile big data pentru societate, atât din perspectiva sănătății, cât și a protejării mediului înconjurător sau a dezvoltării economice. Accesul la seturi complexe de date poate determina salturi tehnologice uriașe cu implicații profunde în ceea ce privește prosperitatea și evoluția societății pe toate palierele sale: medical, cultural, politic, educațional, administrativ, financiar etc. Cum se poate realiza acest lucru? Prin dezvoltarea unei mentalități de tip big data. Este important să avem informații pe care să le putem utiliza și specialiști în analiza datelor, însă ceea ce poate transforma un demers tehnic într-o revoluție digitală este capacitatea ființei umane de a extrage valoarea din informațiile colectate.

Există însă și numeroase riscuri, iar majoritatea vizează viața privată. Autorii avertizează că, în era big data, s-a pierdut eficiența strategiilor care au fost utilizate, de-a lungul timpului, pentru a păstra anonimitatea indivizilor. Oamenii își dau cu ușurință acordul să le fie colectate datele deoarece nu au timpul sau răbdarea să citească politicile de confidențialitate, iar nevoia de a rămâne în contact cu ceilalți prin intermediul rețelele sociale online vine la pachet cu numeroase aprobări privind prelucrarea informațiilor personale. Cu toate acestea, există și speranță: la fel ca în cazul altor tehnologii care au generat schimbări majore, însă au determinat și apariția unor amenințări noi, domeniul big data și-a prezentat mai întâi instrumentele și potențialul lor impact asupra societății, urmând ca generația actuală și cea viitoare să aibă ingeniozitatea și intuiția de a identifica modalitatea optimă prin care să soluționeze problema utilizării greșite sau iresponsabile a datelor.

Dopamina

dopaminaDopamina nu produce doar dorință, ci și dominație. Ne oferă capacitatea de a supune mediul înconjurător, și chiar și pe alți oameni. Însă dopamina poate să facă mai mult decât să ne ofere dominația asupra lumii: poate să creeze lumi în întregime noi, lumi care sunt atât de uimitoare încât nu ar putea fi decât opera unui geniu – sau a unui nebun.

Daniel Z. Lieberman și Michael E. Long

Care este granița dintre genialitate și nebunie? Putem să fim creativi, să ne antrenăm imaginația dincolo de limitele convenționalului și, în același timp, să ne păstrăm latura practică? Putem să ne oprim „cenzura interioară” atunci când scriem, iar după ce am pus ultimul punct să ne desprindem automat de acel univers ideatic și să revenim în cel fizic? Și, cel mai important lucru, putem controla această moleculă infimă din creierul nostru, numită dopamină, care pare să ne conducă viețile după cum consideră de cuviință?

Însă ce este dopamina, în primul rând? Conform autorilor, este vorba despre o grupare de celule care ne activează dorința de a obține lucruri inaccesibile aici și acum. Dopamina ne oferă capacitatea de a ne proiecta în viitor, ne arată ce am putea dobândi dacă o lăsăm să ne controleze voința, ne împinge să ne dorim mai mult și nu ne permite niciodată să ne bucurăm de prezent. Tot ea este sursa creativității noastre, indiferent că vorbim despre literatură, știință sau artă. Toate ideile extraordinare ale omenirii îi sunt datorate ei, la fel și marile eșecuri. Lipsa dopaminei ne poate aduce în pragul depresiei, iar activarea ei excesivă prin intermediul substanțelor interzise poate să genereze comportamente distrugătoare precum dependența.

Nu ne putem suprima dopamina și nici nu este cazul să ne dorim să o stimulăm. Soluția ar fi aceea de a găsi echilibrul, de a învăța să apreciem ce avem acum și de a evita obsesiile de orice fel. Este firesc să ne dorim mai mult, să visăm la infinit și la posibilități nelimitate de a accede la fericire, dar câteodată, suntem atât de norocoși încât ne găsim bucata de eternitate fără să întoarcem pe dos întreaga lume. Și atunci este momentul să ne oprim, să contemplăm și să ne bucurăm de destinație…

Pentru mai multe informații și povești impresionante despre puterea acestei substanțe chimice fascinante și modalitățile prin care o putem controla, vă invit să citiți „Dopamina”, carte apărută în acest an la Editura Publica, în Co-lecția de Știință.

După șapte ani de blog

journal-2850091_960_720Astăzi, acest blog împlinește șapte ani. Să scriu a fost dintotdeauna marea mea pasiune, o modalitate de a-mi exterioriza sentimentele sau de a inventa lumi în care mi-aș fi dorit să trăiesc. Copil fiind, scriam poezii (câteva au fost și publicate în ziare și reviste, dar astăzi nu le-aș mai împărtăși cu nimeni), iar în liceu am descoperit mirajul prozei. Scrisul era pentru mine un refugiu, un strigăt tăcut de ajutor, neauzit însă de nimeni pentru că obișnuiam să-mi „îmbrac” cuvintele în poleiala ficțiunii. Maturizarea a adus cu ea și dorința de a mă detașa de întunericul acelor ani și atunci am început să scriu despre cărți, filme, muzică, PR, cu mici „inserții” personale, de cele mai multe ori proiecții nerealiste ale unui viitor idealizat.

În ultima perioadă, blogul a fost doar despre recenzii de carte și, ocazional, informații din sfera comunicării. Pe termen lung, aș dori să transform acest spațiu într-un hub cultural, un loc în care să fie promovate proiecte și idei de revitalizare a patrimoniului nostru istoric, indiferent că vorbim despre muzee, rezervații arheologice, monumente de cult sau comemorative. Ca fost angajat în domeniul cultural, știu cât de puține fonduri sunt disponibile pentru conservarea și valorificarea moștenirii noastre arhitecturale și spirituale, iar eforturile specialiștilor sunt, de cele mai multe ori, benevole. Însă atunci când iubești ceea ce faci, nu simți că muncești propriu-zis. Pentru mine, cea mai mare satisfacție este aceea de a îmbogăți viețile celorlalți cu informații despre locurile, evenimentele și oamenii care ne înnobilează istoria. Consider că doar dacă suntem pe deplin conștienți de trecutul nostru, putem să punem bazele unui viitor mai bun, mai sigur, mai luminos pentru cultura și societatea românească.

Prin urmare, numele acestui blog se va schimba din „Amaya’s World” în „Creatorul de povești culturale”, un spațiu în care vom revitaliza cele mai frumoase istorisiri despre patrimoniul nostru, vom propune noi modalități de a-l proteja și promova astfel încât să-l aducem în atenția tinerei generații și, nu în ultimul rând, vom prezenta ultimele apariții editoriale din diverse domenii: istorie, filosofie, literatură, știință, comunicare. Vă invit cu drag în această călătorie creativă spre cunoaștere și sper că poveștile noastre vor contribui la construirea unei lumi mai puternice din punct de vedere cultural.

P.S. Pentru doze mai „mici” de cultură, mă puteți găsi și pe Facebook.

Originile creativității umane

orgcAvem nevoie de o fuziune a disciplinelor umaniste cu știința pentru a ne construi o imagine completă și onestă a ceea ce suntem și ce putem deveni, tot așa cum am avut nevoie de lumina soarelui și a focului pentru a deveni ceea ce suntem astăzi.

Edward O. Wilson

„Originile creativității umane” nu este o carte care îți va revela cu exactitate când și cum a devenit omul o ființă creativă. Ar fi o așteptare nerealistă să găsești o explicație precisă pentru acest rezultat al multor zeci de mii de ani de evoluție continuă a speciei umane. De fapt, autorul caută rădăcinile creativității într-o perioadă și mai îndepărtată a istoriei omenirii și anume în paleolitic, când au fost create taberele, ca urmare a modificărilor din dieta hominizilor din acea perioadă, Homo erectus. Oamenii au descoperit treptat că dacă sunt dispuși să coopereze și să manifeste altruism în relațiile cu ceilalți, șansele de a supraviețui pentru o perioadă mai lungă cresc.

Și au supraviețuit. Au devenit mai inteligenți din punct de vedere social, au învățat să fie empatici, s-au transformat în fini observatori ai comportamentului celorlalți semeni și au încercat să își însușească emoțiile și dispozițiile acestora de parcă ar fi ale lor. Cel mai înalt nivel al empatiei se manifestă atunci când îl înțelegi atât de bine pe celălalt încât ajungi să îi intuiești acțiunile viitoare. Practic, pătrunzi în viața lui și îi descoperi chiar și cele mai ascunse gânduri din simplul motiv că pe acelea le-ai avea și tu dacă ai fi în locul lui. Pentru ca această putere pe care ajungi să o ai asupra unui seamăn să nu se transforme într-un blestem, un alt sentiment s-a născut în cadrul relațiilor interumane sănătoase: compasiunea.

Astfel au devenit oamenii animale sociale, au învățat să gândească, să coopereze și să se transpună în alte povești. De aici până la ipostaza omului de ființă creativă este doar un pas, unul pe care disciplinele umaniste îl perfecționează de milenii, propunând de fiecare dată noi modalități de redare a inefabilului și de inventare a infinitului. Indiferent că vorbim despre literatură, istorie, filosofie, teologie sau artă, științele umaniste reprezintă oglindiri ale capacității noastre de a crea, de a inventa lumi, de a observa alte existențe, de a formula întrebări și a imagina răspunsuri. Există oare posibilitatea de a conecta acest univers al ideilor cu cel al cunoașterii științifice? Este cu siguranță o provocare pentru cercetători și pentru umanitate, în general, pe care autorul o explorează cu obiectivitate și atenție, propunându-ne o lectură care ne va ajuta în primul rând să înțelegem importanța limbajului în definirea condiției umane și apoi să medităm la soluții creative novatoare de a studia ceea ce nu cunoaștem încă și de a continua această evoluție culturală spectaculoasă a speciei noastre.

Despre scris

largeDă-mi o foaie de hârtie și lasă-mă să fac minuni cu ea. Ascultă-mi tăcerea din spatele cuvintelor nespuse, privește-mi devenirea cu ochii critici ai Infinitului. Adu-mi aminte să admir privileștea din jurul meu, adu-mi aminte să las sentimentele să vorbească atunci când vreau să dau glas inefabilului. Lasă-mi o oră să înțeleg cine sunt, lasă-mi o clipă să îmi găsesc menirea.

Lasă-mă să mă bucur de fiecare moment al existenței mele, dar nu îmi răpi puterea ce mi-o conferă scrisul. Pentru că a trăi și a crea sunt sinonime în lumea mea, fiind unite de același fir nemuritor: iubirea. Iubirea pentru cărți, pentru cuvinte, pentru cunoaștere. Pentru viață

P.S. Vă promit în curând un articol despre „incursiunea” mea în lumea cărților. Momentan practic, iar de la 1 octombrie și teoretic. 🙂

P.P.S. Bun venit, septembrie. Te așteptam de un an.

large (1)

Despre creativitate

ImagineLiteratura este contestarea filologiei: ea readuce limbajul de la gramatică la puterea nudă de a vorbi, unde întâlneşte fiinţa sălbatică şi imperioasă a cuvintelor.

                                                                            Michel Foucault

Cea mai minunată ipostază a omului este cea de fiinţă creativă. Fiinţă capabilă să se joace cu sensurile, să creeze o magie a cuvintelor, să transforme sunete simple şi fără o legătură aparentă în muzică… În mesaje. Să fii un artist nu este doar o alegere provizorie, un mod de a câştiga bani sau faimă sau o modalitate egoistă de a atrage atenţia cuiva asupra ta… Ci înseamnă un mod de viaţă. Nu poţi să te deconectezi de creativitatea ta. Nu poţi să creezi fără să ai un Adevăr care depăşeşte graniţele sufletului tău, cerându-ţi să îl împarţi cu întreg Universul. Un Adevăr pe care-l ascunzi sub masca imaginaţiei, păstrându-i totuşi esenţa nealterată… Oamenii cred că tu spui o poveste, dar în spatele cuvintelor nu e nimic fantastic. Cuvintele sunt ireale, ele sunt doar o modalitate temporară de a transmite gânduri, sentimente… Însă niciodată în forma lor pură. Pentru că niciun cuvânt nu e etern, niciun cuvânt nu poate rezista timpului, degradării, niciun cuvânt nu poate trece dincolo de ceea ce e perceptibil. Pentru Adevăr, ai nevoie de creativitate, de fantezie… De ataşament. De speranţă.

Creativitatea e un mod de a-ţi revela sufletul…ascunzându-l. Toţi îţi vor cunoaşte povestea. Dar numai câţiva vor privi dincolo de ea.