Sfârşit de master

graduation-quotes-graduation-is-an-exciting-time-its-both-an-ending-and-a-beginning-its-warm-memories-of-the-past-and-big-dreams-foe-the-futureCel de-al doilea an de master a trecut chiar mai repede decât primul. Încă nu îmi vine să cred că am terminat cinci ani de facultate, că am scris şi susţinut două lucrări ştiinţifice de nota zece (le mulţumesc pe această cale doamnelor profesoare care m-au coordonat şi m-au încurajat în demersurile mele academice) sau că am învăţat atâtea lucruri noi şi interesante despre industria de carte şi despre marketingul editorial de la cei mai buni oameni din domeniu. Mă bucur că am dat o şansă Universităţii din Bucureşti pentru a-mi aprofunda studiile (după experienţa minunată oferită de SNSPA pe parcursul ciclului de licenţă) şi că am ales un program de masterat care m-a ajutat să evoluez din punct de vedere profesional şi să cunosc mai bine lumea fascinantă a cărţilor.

A fost un an în care mi-am îmbunătăţit competenţele de corectură şi redactare, în care am învăţat să editez manuale şcolare sau să traduc texte ştiinţifice, în care am dobândit noţiuni despre legislaţia şi politicile culturale din domeniul editorial şi în care am avut ocazia să cunosc foarte mulţi oameni extraordinari din această industrie: directori de edituri şi muzee, redactori sau ilustratori, membri ai echipei de organizare a Târgului Gaudeamus, coordonatori de Marketing şi PR sau traducători ai unor edituri importante din România. Am făcut din nou practică plătită, dar de această dată într-o editură cu profil generalist, care mi-a oferit oportunitatea de a învăţa cum se se organizează evenimentele culturale precum lansările de carte sau Târgul Internaţional Gaudeamus (în jurul căruia mi-am construit şi studiul de caz al lucrării de disertaţie), care este procesul de realizare a unui volum, cum se redactează materialele specifice de PR într-o editură şi cum sunt gândite campaniile de comunicare într-un domeniu cu atât de puţine fonduri disponibile cum este cel editorial.

Sunt fericită că am absolvit un masterat care mi-a pus în evidenţă creativitatea şi pasiunea pentru cărţi, că am învăţat atât de multe lucruri importante într-un timp aşa scurt și că am evoluat din punct de vedere personal și profesional. Ce urmează? Probabil voi lăsa viața să mă surprindă. Și sper că voi avea oportunitatea să aplic și la locul de muncă tot ce am învățat în cadrul instituțiilor de învățământ superior pe care le-am absolvit, dar și în cadrul internshipurilor avute până acum. Și mai sper că, prin influența pe care fiecare o exercităm în rețelele noastre de prieteni, să schimbăm

mentalitatea generațiilor viitoare în legătură cu industria culturală și cu importanța pe care ar trebui să o aibă lectura în viețile tuturor, astfel încât să ne aflăm din nou pe o pantă ascendentă în ceea ce privește vânzările cărților în România, iar un bestseller să nu se mai vândă în doar câteva mii de exemplare (aceasta a fost și concluzia lucrării mele de disertație). 🙂

Să citim mai mult și să petrecem mai puțin timp online. Viața începe dincolo de ecranul laptopului, telefonului sau computerului personal. Se spune că avem atâtea vieți câte cărți citim. Haideți s-o facem pe fiecare dintre ele memorabilă!  😀

Riscuri.

y7wUNmlThosy1dycyIhc4Ggoo1_400_largeOrice început este greu. Anevoios. Uneori demoralizant. Îmi amintesc perfect toate începuturile din viaţa mea. Acea teamă de necunoscut. Apoi familiarizarea cu el. Primele planuri de viitor. Primele rezultate extraordinare. Noile proiecte. Încrederea în sine. Şi apoi sfârşitul, cu despărţirile şi tumultul lui. Fără lacrimi, fără regrete. Doar mă maturizam cu fiecare ciclu, nu? Deveneam adult, iar adulţii nu au timp să îşi plângă de milă. Nu au timp să privească în trecut…

Dar mai sunt şi alte începuturi. Cele pe care cumva le repeţi. O poveste care nu a mers cum trebuia din prima şi îi dai o altă şansă. Te întorci în trecut, îţi trezeşti demonii, îţi redescoperi sentimentele. Însă nu îţi repeţi greşelile. E singura diferenţă, dar una care îţi oferă un bilet doar dus spre eternitate. Spre fericire. Spre Eden sau oricare ar fi denumirea acelui loc în care poţi fi tu însuţi alături de persoana aleasă de inima ta. O persoană specială lângă care ai vrei să fii şi în altă lume, dacă ar exista.

Am trăit şi eu astfel de începuturi. Le-am detestat, le-am iubit, le-am dorit, le-am respins… Incertitudinea este cea care te consumă, nu îţi permite să fii raţional, iar în final te readuce în locul din care ai plecat. Fără să sesizezi măcar… Dar câteodată chemarea inimii tale este cea corectă. Câteodată e bine să te întorci din morţi. Câteodată descoperi că oamenii se pot schimba… Poate nu îşi schimbă în totalitate comportamentul, dar atitudinea da… Paşi mici, dar care pot transforma lumea. Câteodată merită să îţi asumi riscul… 🙂

P.S. O melodie care m-a cucerit de la primul vers:

 

Pagini albe

An open book with blank white pages
Îmi plac paginile albe. Îmi imaginez imediat cum vor arăta când le voi umple cu cele mai potrivite cuvinte sau cu cele mai frumoase metafore. De fiecare dată când compun ceva, mă gândesc câteva momente cum va arăta începutul, ca după aceea părţi din sufletul meu să-şi exprime una după alta unicitatea. De aceea, de multe ori sfârşitul e mai cuprinzător decât începutul în „actele mele artistice”. Îmi plac finalurile deschise, care să-ţi creeze iluzia unei întreruperi, nu a unui sfârşit propriu-zis. Poate pentru că în accepţia mea aşa e şi moartea… O suspendare temporară a vieţii, până înveţi să trăieşti într-o altă dimensiune. Cred în eternitate, în infinit, în sentimente care sfidează timpul şi condiţia efemeră a fiinţei umane. Cred într-o lume diferită de a noastră, dar în esenţa ei aceeaşi. Pentru că oriunde te va purta sufletul, lumea în care vei fi se va modela după personalitatea ta, după credinţele tale…

Şi revenind la aici şi acum… Îmi plac începuturile. Mâine începe cel de-al doilea semestru din anul 2 şi nu pot să nu realizez cu emoţie că mai am doar jumătate din drumul pe care am pornit cu atâta entuziasm în toamna lui 2011. Am păstrat entuziasmul şi mi-am perfecţionat aptitudinile. Pe această nouă pagină vreau să trec pentru prima dată experienţa de a lucra cu oamenii şi pentru ei. Pentru că acesta e motivul pentru care fac o facultate de comunicare. Să comunic. Să construiesc reputaţii prin intermediul comunicării. Pe care să le şi apăr apoi… Dar gata cu ce vreau. E timpul să muncim un pic mai mult. 🙂

O melodie frumoasă, care îmi aminteşte care este cu adevărat rostul vieţii mele: