Către frumusețe

frumuseteNu putea bănui că trebuise să moară ca să poată învia pentru el.

David Foenkinos

Nu aș putea descrie rafinamentul acestei scriituri și nici sentimentele pe care mi le-a trezit povestea unor suflete prea sensibile pentru o lume mutilată din punct de vedere emoțional și moral. Voi vorbi însă pe scurt despre acțiunile personajelor, despre modalitățile lor de adaptare pentru a supraviețui Infernului social, despre artă ca mijloc de vindecare, despre supraviețuirea dincolo de depresie și de violență.

Antoine Duris este un profesor de istoria artei foarte apreciat și iubit de colegi și studenți, care decide, fără nicio explicație plauzibilă, să-și dea demisia și să părăsească orașul. Cei apropiați se gândesc că motivul plecării subite ar fi despărțirea de Louise, femeia pe care a iubit-o timp de șapte ani. Nevoia de izolare a lui Antoine pare, însă, să aibă rădăcini mult mai adânci decât separarea de partenera lui. Dintre toate locurile din lume, el alege să plece la Paris și să se angajeze ca supraveghetor la Muzeul Orsay… Un profesor universitar cu o teză de doctorat despre Modigliani ajunge să fie paznic de sală la o expoziție dedicată marelui artist italian… Ce ar fi putut să-l destabilizeze în acest mod pe Antoine încât să-și schimbe în întregime viața și să fugă de tot ce iubea?

Răspunsul va veni la sfârșitul primei părți a romanului, într-un cimitir din Lyon, pe o piatră de mormânt… Un nume și anii între care a trăit… Din acel moment, pătrundem în trecutul lui Antoine, îi cunoaștem viața pe care o avea înainte să dispară brusc, îi înțelegem frământările și sensibilitatea… Și o cunoaștem pe Camille. O studentă strălucită și o pictoriță cu un potențial extraordinar. O apariție diafană și temporară în viața lui Antoine, dar care îi marchează existența în profunzime și ireversibil.

Orice aș spune mai mult ar spulbera misterul și frumusețea acestei cărți uimitoare, concepută într-un mod care mângâie suflete și luminează vieți. O rază de speranță într-un ocean de disperare… O lectură care ne amintește că prezentul este singura noastră certitudine, iar iubirea celor dragi singura ancoră. Chiar și în tăcere…

Când două persoane se înțeleg, se zice că vorbesc aceeași limbă. Nu o limbă care ar putea fi învățată, ci o limbă întemeiată pe complicitate intelectuală sau pe afinitate emoțională. De altfel, această limbă este adesea alcătuită din tăceri.

Powered by Storytelling

Murray-Nossel__Powered-by-Storytelling-Cum-sa-extragi-sa-construiesti-si-sa-prezinti-povesti-care-iti-vor-transforma-comunicarea-in-afaceri__606-722-297-5-785334365387storytellingul unește mintea cu sufletul – însuflețește cu putere emoțională informațiile, datele și cifrele cuprinse în concepte seci.

Murray Nossel

Lecturile mele sunt eclectice: trec de la literatură la filosofie, citesc apoi cu fascinație cât de spectaculos este Universul din punct de vedere științific, încerc să înțeleg cum ne funcționează creierul și ce stă la baza deciziilor noastre și desigur, ajung la cele mai recente tendințe din domeniul în care lucrez. Una dintre acestea este storytellingul sau arta de a spune povești, o metodă de comunicare aparte, cu un impact emoțional profund atât pentru cel care transmite mesajul, cât și pentru adresant. Murray Nossel, unul dintre speakerii conferinței The Power of Storytelling la care am participat anul trecut, prezintă acest concept prin prisma experienței sale în transformarea comunicării de afaceri prin intermediul unor metode științifice mai puțin convenționale. Așa s-a născut Narativ, o modalitate de abordare a storytellingului care se bazează pe extragerea, construirea și, ulterior, prezentarea unei povești în fața publicului.

Poate oricine să spună o poveste? Nossel susține că da, toți avem ceva de împărtășit, momente dureroase din trecutul nostru peste care nu am reușit să trecem, determinându-ne să construim în jurul nostru ziduri pentru a ne proteja de curiozitatea celorlalți. De ce am face-o însă în cadrul unui atelier de storytelling? Pentru că Metoda Narativ nu se bazează pe împărtășirea sentimentelor, opiniilor personale, (pre)judecăților sau interpretărilor. Participanții trebuie să relateze „doar faptele care pot fi văzute, auzite, gustate, atinse sau mirosite”, adică ceea ce percep prin intermediul celor cinci simțuri. Normal că anumite narațiuni pot emoționa (și de cele mai multe ori chiar așa se întâmplă) ascultătorul, dar modul lor de a fi povestite trebuie să se limiteze la prezentarea unor evenimente și nu la descrierea sentimentelor provocate de acestea.

În calitate de comunicatori, este important să învățăm să construim o legătură autentică și durabilă cu publicul, să îi transmitem un mesaj creând „contexte și momente”, pe care singur să le integreze apoi în viața lui cotidiană și să le transforme în emoții. Storytellingul nu este, așadar, doar un instrument de a genera vânzări sau de a-ți îmbunătăți abilitățile de leadership. Puterea povestitului stă în modul în care ne transformă existența și ne ajută să dăm „profunzime” experiențelor noastre sau să fim empatici cu trăirile celorlalți.

 

 

Despre iubire

copertadespreiubireCel care dorește să-și păstreze nevătămată iubirea pentru mult timp, trebuie să se îngrijească mai ales ca iubirea lui să nu fie dezvăluită nimănui dincolo de marginile sale, ci să o ascundă de toți.

Andreas Capellanus

Există la Editura Polirom o colecție intitulată „Biblioteca medievală”, unde vom găsi cele mai importante opere ale Evului Mediu, editate într-o formă bilingvă, cu numeroase referințe și note – adevărate tezaure de cunoaștere pentru cititorii fascinați de cultura unei lumi la care nu pot avea acces fizic, ci doar la nivel ideatic și spiritual. Aici l-am descoperit pe Andreas Capellanus, autorul unuia dintre cele mai frumoase tratate ale literaturii medievale – „Despre iubire”. Capellanus ne prezintă una dintre primele scrieri despre dragostea curtenească (amour courtois), acel mod de a iubi cu o pasiune ascunsă, caracteristic trubadurilor, truverilor și, în general, îndrăgostiților de la curțile regale sau nobiliare franceze.

Iubirea este o artă sau cel puțin obișnuia să fie la sfârșitul secolului al XII-lea, când inimile oamenilor se cucereau prin vorbe iscusite, pledoarii lungi și replici inteligente. Îndrăgostiții nu se grăbeau să-și consume fizic dragostea și în niciun caz nu vorbeau în public despre ea, temându-se că asumarea fățișă a sentimentelor le-ar atenua profunzimea. De altfel, discreția era una dintre cele mai apreciate calități de către doamnele din acea perioadă, care nu ar fi acceptat sub nicio formă să aibă o relație cu un bărbat cunoscut pentru ușurința de a-și dezvălui cuceririle. La fel de importante erau și intențiile îndrăgostiților, autorul condamnându-le pe acele femei care pretindeau că iubesc pentru a obține, de fapt, bani sau alte câștiguri materiale.

Dincolo de argumentele, definițiile și regulile pe care Capellanus ni le prezintă în această scriere (multe dintre ele valabile și astăzi), „Despre iubire” constituie, în primul rând, tabloul unei epoci, al unei perioade istorice excepționale din punct de vedere cultural și artistic, al unor iubiri caracterizate prin respect, răbdare, mister… În acest secol al vitezei și al superficialului, avem nevoie de lecturi care să ne amintească să iubim în tăcere, dar profund, să oferim fără să cerem nimic în schimb, să ne îndrăgostim de oameni și nu de posesiunile lor. Avem nevoie să învățăm să fim fericiți, una dintre cele mai simple stări din lume dacă „firul nevăzut” al eternității îți leagă inima de cea a omului potrivit.

 

 

 

The Power of Storytelling – Rewrite (2018)

POS 2018 - POST FBThe Power of Storytelling este o conferință care se bazează, printre altele, pe arta povestitului. De fapt, e puțin spus „conferință”. PoS este o experiență, un loc în care vei întâlni jurnaliști, antreprenori, scriitori, artiști, specialiști în comunicare, fotografi din diferite părți ale lumii, oameni care și-au exploatat capacitatea de a spune povești în moduri inimaginabile, reușind să creeze comunități în jurul lor, să îi inspire pe ceilalți, să aducă o schimbare prin propriul exemplu. Mila Turajlic, regizoare de film documentar de origine sârbă, a făcut una dintre cele mai frumoase mărturisiri despre felul în care storytelling-ul a ajutat-o să-și recapete speranța după ce descoperise că din istoria țării ei nu putea să extragă decât bucăți dispersate, frânturi de memorie ale membrilor familiei, fărâme dintr-un trecut mutilat pe care societatea voia să-l lase să dispară din cauza incapacității de a-l recrea:

In my second documentary, The Other Side of Everything, I tried to confess that I lost my political faith. I lost my faith in history also, but I found a faith in storytelling now.

Mila Turajlic

Un alt speaker care m-a impresionat a fost Jonah Sachs, creatorul conceptului de „unsafe thinking”, un tip de a gândi neconvențional, dincolo de limitele și regulile pe care ni le impunem în fiecare zi, temându-ne să ne lăsăm creativitatea să „explodeze”. În industriile creative, este esențial să propui mereu ceva nou, să fii imprevizibil, să riști, să te adaptezi schimbărilor din jurul tău înaintea celorlalți și să-ți lași imaginația să exploreze locuri momentan necunoscute, însă cu un potențial artistic imens. Practic, filosofia lui Sachs se bazează pe trei reguli simple:

  1. Beware of those who share your values. – aceștia sunt oamenii care îți limitează creativitatea și te ancorează în convențional, determinându-te să alegi mereu cele mai „sigure” soluții. Personal, nu sunt de acord cu acest principiu în totalitate, mai degrabă cred că trebuie să existe un echilibru, adică să avem în viețile noastre și oameni care ne împărtășesc valorile, dar și oameni care gândesc diferit și ne provoacă să ieșim din zona noastră de confort.
  2. Being an expert makes you pretty stupid. – într-adevăr, cea mai mare greșeală pe care o putem face este să ne considerăm experți în domeniul nostru și să ignorăm în mod deliberat informațiile care vin de la oameni cu mai puțină experiență sau pregătire academică decât noi. Modestia, capacitatea de a asculta opiniile/poveștile altora și respectul pentru cei din jur reprezintă câteva dintre cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă un profesionist. Nu poți evolua niciodată dacă te-ai autoproclamat cel mai bun din domeniul tău. Mereu vor fi lucruri noi de învățat, de îmbunătățit sau de schimbat.
  3. Anxiety can enhance creativity (up to a point). – da, pentru a fi creativi, trebuie să ne depășim mai întâi neliniștile și temerile și să alegem acea cale aparent inaccesibilă, dar care ne poate duce la cea mai frumoasă destinație. Cu cât ne agățăm mai mult de ceea ce este previzibil, cu atât vom deveni mai „comozi” și vom uita, în cele din urmă, să trăim cu adevărat. Nu întotdeauna cele mai riscante soluții sunt și cele mai bune, dar cu siguranță vom învăța de fiecare dată ceva nou, ne vom cunoaște pe noi înșine, vom greși, vom căuta și, în final… vom găsi.

The Power of Storytelling nu este, așadar, doar o conferință. Este un loc magic în care realizezi că toți avem puterea de a ne transforma existența prin intermediul artei de a spune povești. Ceea ce ne lipsește, însă, multora este curajul. Curajul de a ne trăi viața exact așa cum ne dorim, de a face lucrurile la care visăm, de a ne împărtăși sentimentele în starea lor pură, fără filtrele stabilite în mod arbitrar de societate… Povestea fiecăruia dintre noi poate fi mai bună dacă învățăm să fim curajoși, să luptăm, să ne autodepășim în permanență, dar în același timp să știm să ne păstrăm modestia.