Literatura este contestarea filologiei: ea readuce limbajul de la gramatică la puterea nudă de a vorbi, unde întâlneşte fiinţa sălbatică şi imperioasă a cuvintelor.
Michel Foucault
Cea mai minunată ipostază a omului este cea de fiinţă creativă. Fiinţă capabilă să se joace cu sensurile, să creeze o magie a cuvintelor, să transforme sunete simple şi fără o legătură aparentă în muzică… În mesaje. Să fii un artist nu este doar o alegere provizorie, un mod de a câştiga bani sau faimă sau o modalitate egoistă de a atrage atenţia cuiva asupra ta… Ci înseamnă un mod de viaţă. Nu poţi să te deconectezi de creativitatea ta. Nu poţi să creezi fără să ai un Adevăr care depăşeşte graniţele sufletului tău, cerându-ţi să îl împarţi cu întreg Universul. Un Adevăr pe care-l ascunzi sub masca imaginaţiei, păstrându-i totuşi esenţa nealterată… Oamenii cred că tu spui o poveste, dar în spatele cuvintelor nu e nimic fantastic. Cuvintele sunt ireale, ele sunt doar o modalitate temporară de a transmite gânduri, sentimente… Însă niciodată în forma lor pură. Pentru că niciun cuvânt nu e etern, niciun cuvânt nu poate rezista timpului, degradării, niciun cuvânt nu poate trece dincolo de ceea ce e perceptibil. Pentru Adevăr, ai nevoie de creativitate, de fantezie… De ataşament. De speranţă.
Creativitatea e un mod de a-ţi revela sufletul…ascunzându-l. Toţi îţi vor cunoaşte povestea. Dar numai câţiva vor privi dincolo de ea.
Creatorul de povești culturale 