Arheologia iubirii

arheologieAș vrea aici să pot reformula postulatul lui Baudrillard astfel: dacă putem găsi chiar și o urmă a iubirii, înseamnă că iubirea a supraviețuit întreagă.

Cătălin Pavel

Nu știu dacă toate iubirile mari din istorie au supraviețuit cumva timpului prin moștenirea arheologică pe care ne-au lăsat-o, dar îmi place să cred că măcar cele mai importante dintre ele au găsit o cale de a traversa secolele și mileniile, ajungând la noi, acești norocoși beneficiari ai cercetărilor spectaculoase din ultimii ani. Una dintre acestea este cea realizată de Cătălin Pavel într-un volum de studii arheologice mai special, dedicat documentării dragostei de cuplu, așa cum poate fi ea observată prin prisma vestigiilor descoperite de arheologi de-a lungul timpului.

După cum se înțelege încă din titlul explicativ al cărții, autorul analizează arheologia iubirii din preistorie (pornind de la premisa existenței unor contacte intime între neanderthalieni și homo sapiens), ne prezintă cele mai frumoase povești amoroase ale mitologiei grecești, după cum se pot desprinde de pe vasele pictate în perioada Antichității și ajunge la Taj Mahal, mausoleu construit în secolul XVII, simbolizând dragostea eternă a unui împărat pentru soția lui (decedată la doar 38 de ani, atunci când aducea pe lume al paisprezecelea copil al cuplului).

Pe lângă aceste momente cruciale în destinul și evoluția noastră culturală, au existat și multe alte descoperiri mai mici, dar de o importanță la fel de mare pentru înțelegerea unor perioade istorice la care nu am fi avut altfel acces. De exemplu, în România, săpăturile arheologice realizate la Nufăru (județul Tulcea) și în complexul monastic de la Murfatlar-Basarabi (județul Constanța) ne-au oferit primele dovezi în legătură cu vizita și chiar locuirea unor popoare nordice în Dobrogea.

Și modernitatea își are locul în „Arheologia iubirii”, de această dată prin intermediul unor figuri reprezentative pentru această știință, însă prea puțin apreciate (Gertrude Bell), sau care au ajuns pe șantier datorită circumstanțelor (Agatha Christie, măritată cu un arheolog și îndrăgostită în acest mod și de meseria practicată de soț – scriitoarea a devenit fotograf și s-a ocupat și cu restaurarea obiectelor găsite în urma săpăturilor), sau care au dezvoltat o relație neobișnuită și întunecată pe alocuri cu arheologia (Freud).

Cu siguranță, volumul de eseuri arheologice al lui Cătălin Pavel va satisface curiozitatea multor categorii de cititori, mai mult sau mai puțin avizați, însă cu toții dornici să cunoască o frântură din istoria lumii, să descopere un crâmpei de civilizație sau pur și simplu să ajungă într-un loc în care să spere că „iubirea a supraviețuit întreagă”. Cartea a apărut anul acesta în colecția Istorie, la Editura Humanitas.