Scandal (2012)

https://i1.wp.com/i.huffpost.com/gen/1308103/thumbs/o-SCANDAL-SEASON-3-POSTER-570.jpg„Scandal” este un serial pe care am început să îl urmăresc vara aceasta. În meseria de comunicator nu trebuie doar să creezi comunicate de presă perfecte şi să planifici campanii de relaţii publice memorabile. Câteodată, trebuie să repari lucruri. Să gestionezi crize. Să salvezi reputaţii. Să ai grijă de imaginea organizaţiei/persoanei pe care o reprezinţi. Să înveţi să stilizezi adevărul.

Olivia Pope, personajul principal al acestui serial, îi ajută pe oameni să îşi revină miraculos în urma unor crize care i-ar distruge profesional şi emoţional pe mulţi. Nimic nu pare însă imposibil pentru fosta consultantă în comunicare şi relaţii publice a preşedintelui Statelor Unite. Olivia are determinarea, experienţa şi influenţa necesare pentru a soluţiona chiar şi cele mai dificile crize. Ca un adevărat specialist în PR, ea pune accentul pe adevăr şi le cere clienţilor săi transparenţă totală. Pentru că nu poţi ajuta un om care nu-ţi spune tot adevărul. Nu într-un secol în care consumul de informaţie a ajuns să devină un mod de viaţă.

Totuşi, Olivia are secretele ei… Secrete întunecate din timpul campaniei pentru ultimele alegeri prezidenţiale, secrete care îi pun la îndoială integritatea morală şi profesională. Secrete care pot să distrugă nu doar reputaţia ei, ci şi pe cea a preşedintelui în funcţie. Secrete care pot nărui toate idealurile americanilor legate de suveranitatea poporului şi de votul universal. Secrete care pot îngropa o democraţie şi care pot condamna definitiv un preşedinte.

Pare imposibil să păstrezi un secret de o asemenea amploare într-o societate în care goana după senzaţional se află pe agenda zilnică a tuturor mijloacelor de comunicare în masă. Cu toate acestea, Olivia pare să reuşească. Şi nimeni nu ar fi aflat nimic niciodată… dacă nu era amanta preşedintelui.

Prin urmare, „Scandal” este o poveste despre minciună, trădare, fraudă şi iubire interzisă. Recunosc, nu sunt foarte atrasă de dimensiunea romantică a scenariului, aş putea spune chiar că mă întristează infidelitatea preşedintelui. Este doar una dintre multele consecinţe negative pe care puterea le imprimă la nivelul caracterului uman. După cum zicea şi Abraham Lincoln: „Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere”. Din păcate, foarte puţini oameni reuşesc să reziste acestui test păstrându-şi integritatea intactă.

De ce totuşi recomand acest serial? Pentru că este inteligent. Pentru că este realist. Pentru că este incisiv. Şi pentru că este vorba de PR, desigur. Şi de politică. Şi de relaţiile cu mass-media. Şi de tot ce înseamnă munca unui comunicator în timpul unei crize. Pentru că atunci îţi demonstrezi cel mai bine importanţa şi utilitatea. Aşa că nu ai voie să greşeşti. Nu ai voie să taci. Nu ai voie să minţi. Ci trebuie să ai o strategie. Şi să-i ajuţi pe cei pentru care lucrezi. Repede. Şi eficient.

P.S. Recomand spin-off-ul „The Originals”, un serial bazat pe povestea familiei de vampiri originali din „The Vampire Diaries”. Sincer, întrece cu mult sezonul cinci din TVD, care a devenit cam… anost. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre sezonul trei din „Revenge”. Până şi răzbunarea poate fi neinteresantă, dacă alegi să o foloseşti împotriva omului nepotrivit. În schimb, sezonul doi din „Beauty and the Beast” este uimitor. Vincent nu-şi mai aminteşte de Catherine, fiind transformat de FBI într-o bestie mai puternică decât era înainte. Scopul? Să îl ucidă pe Li Zhao, cel care a creat programul Muirfield. Iar surprizele nu se opresc aici: agentul FBI care îl instruieşte pe Vincent este tatăl biologic al lui Cat. Presimt că nu vor fi singurele răsturnări de situaţie din acest sezon, aşa că abia aştept să fiu surprinsă în continuare. 🙂 Vizionare plăcută!

Practică

ImagineTot încerc să îmi respect angajamentul faţă de acest blog, dar mereu apare câte ceva. De data aceasta am însă un motiv mai mult decât întemeiat: am început stagiul de practică. Au trecut deja două săptămâni, timp în care am învăţat lucruri noi, am aplicat lucruri pe care le ştiam de la facultate, am avut ocazia să văd cum funcţionează un departament de Marketing şi Relaţii Publice.

Am cunoscut şi oameni… De toate vârstele: de la 5 până la 50 de ani. La copii am (re)găsit acea bunătate inocentă, acea nerăbdare de a cunoaşte cât mai multe într-un timp cât mai scurt. La oamenii în vârstă am întâlnit plictiseala, încercarea de a se eschiva de la îndatoririle pe care le au. La oamenii tineri am întâlnit dorinţa de a progresa cât mai repede, de a-şi depăşi în permanenţă limitele. Sunt foarte norocoasă că directoarea departamentului în care fac acest stagiu de practică face parte din ultima categorie. E o persoană tânără şi pasionată, care se află într-o permanentă căutare de noi contracte şi proiecte. Nu se odihneşte aproape niciodată şi e dispusă mereu să-şi ajute angajaţii, oricâtă treabă ar avea. Nu face ea la propriu comunicatele de presă şi afişele, dar le explică în detaliu celor care le fac cum ar trebui să arate, ce trebuie să puncteze şi ce nu. E adevărat că nu a făcut o facultate de Comunicare şi PR, dar ştie exact care sunt nevoile instituţiei în care lucrează şi cum ar putea să o promoveze. Iar asta e cel mai important până la urmă: să cunoşti extrem de bine organizaţia pentru care lucrezi. Altfel nu vei şti niciodată cum să-i construieşti şi apoi să-i menţii o reputaţie impecabilă.

A fost o perioadă obositoare (şi încă va mai fi până la Paşti), dar fiecare zi petrecută acolo a reprezentat enorm pentru mine, o studentă la început de drum. Oricât de bune ar fi notele tale din facultate şi oricâte cărţi de PR ai citi, nu vei fi niciodată un comunicator bun până nu lucrezi într-un departament de Relaţii Publice. Unele lucruri se învaţă doar practic, iar când vine vorba de comunicare nicio situaţie nu va semăna cu alta.

Şi atunci când îţi vezi cuvintele pe site-ul oficial al instituţiei, într-un comunicat de presă… Ştii că tot efortul a meritat. 🙂

P.S. Vă recomand o melodie superbă, despre vise, iubire şi stele.

Ne-am pierdut minţile,
Dar ne-am câştigat sufletele…
Poate suntem puţin diferiţi,
Aşa că nu ne treziţi!