O zi de decembrie

Poate că treci grațios prin viață, însă lași urme adânci, pe care ceilalți nu le pot înlocui.

Josie Silver

Credeți în dragostea la prima vedere? Eu recunosc că nu, deși admit că există momente în viețile noastre în care retrăim vibrațiile de la acea primă întâlnire, înțelegând că atracția s-a manifestat încă de atunci, chiar dacă creierul nu a conștientizat pe loc însemnătatea regăsirii celui știut din alte existențe… Laurie l-a recunoscut pe Jack dinainte de a-i ști numele sau de a-i strânge mâna, aceste etape firești de la debutul (aproape) fiecărei povești de iubire. Ea se afla într-un autobuz aglomerat, în drum spre casă după o zi agitată la serviciu, chiar înainte de Crăciun. El era într-o stație și citea o carte, când, deodată, simte privirea insistentă a unei fete poposind asupra lui și în clipa în care decide să găsească sursa acelui interes neobișnuit, un val de electricitate se transferă de la unul la celălalt instantaneu, în ciuda ninsorii, a geamului aburit și a zecilor de oameni din jurul lor. Laurie și Jack s-au îndrăgostit la prima vedere, într-o zi de 21 decembrie 2008, doar privindu-se pentru câteva momente, până când autobuzul a părăsit stația. Pare plauzibil acest scenariu? Nu cred să existe vreun tipar pentru cei care își întâlnesc sufletul pereche… Iar viețile celor doi îndrăgostiți despărțiți chiar înainte de a se cunoaște cu adevărat cu siguranță nu se încadrează într-un șablon prestabilit.

Laurie este o tânără absolventă de Jurnalism care lucrează la recepția unui hotel până își va găsi o slujbă în domeniul editorial. Ea își împarte locuința cu Sarah, cea mai bună prietenă a ei, de care este convinsă că va ajunge o celebritate în lumea televiziunii, având în vedere șarmul și inteligența ei sclipitoare. Sarah o ajută pe Laurie timp de un an să-și găsească iubirea pierdută în stația de autobuz, dar Jack nu apare în niciunul dintre locurile pe care acestea le frecventează. Apare însă acolo unde Laurie nu și-ar fi dorit niciodată să-l găsească, chiar dacă ar fi însemnat să nu-l revadă vreodată: în inima și la brațul lui Sarah.

Jack și Laurie se reîntâlnesc tot într-o zi de decembrie, la o petrecere de Crăciun, dar în acel moment el nu mai este singur. Sarah îl prezintă ca fiind iubirea vieții ei, iar atracția dintre ei este vizibilă și reală, chiar dacă Jack își reamintește, la rândul lui, de fata de care s-a îndrăgostit subit în urmă cu un an, când aștepta autobuzul. Cu toate acestea, el decide să uite episodul acela și să trăiască prezentul alături de Sarah, o decizie rațională și înțeleaptă, pe care însă inima nu îl lasă să și-o asume până la capăt. Regăsind-o pe Laurie, toate sentimentele pe care și le reprimase pentru a-și continua viața alături de altcineva renasc unul după altul, iar misiunea îi este îngreunată de prezența constantă a acesteia în viața lui. Cum ar putea evita să o vadă pe Laurie, cea mai bună prietenă a iubitei sale, fără să trezească suspiciuni? Dar cum este să ții un secret atât de cumplit față de omul căruia obișnuiai să-i împărtășești totul?

„O zi de decembrie” este o lectură potrivită pentru a încălzi sufletele care și-au pierdut speranțele în iubire, arătându-ne că minunile se pot întâmpla oricând, în orice circumstanțe, chiar și atunci când încetăm să credem, iar inimile noastre se zbat în suferința singurătății. Cu toate acestea, dragostea nu vine întotdeauna în momentul potrivit și nici când credem noi că suntem pregătiți pentru marea întâlnire. Apropierile dintre suflete sunt instantanee, este adevărat, dar fuziunea dintre lumile celor care se îndrăgostesc poate să dureze. Uneori luni, alteori ani… Însă întotdeauna, oricât de lungă ar fi acea perioadă, așteptarea va merita…

Vă doresc sărbători liniștite și luminate de prezența celor care contează în viețile voastre!

Septembrie poate aștepta

Screenshot_2019-11-25 Septembrie poate aștepta HumanitasNu scrii niciodată ca să dezvălui un mister, ci ca să-l protejezi.

Susana Fortes

Ca un suflet de septembrie ce sunt, nu aș fi putut să nu citesc cartea Susanei Fortes, o combinație misterioasă de iubire, intrigi și spionaj pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial și anilor care au urmat cumplitei conflagrații. Emily J. Parker, o tânără scriitoare britanică, a dispărut fără nicio explicație într-o zi de sărbătoare, pe 8 mai 1955, când se aniversa primul deceniu de la sfârșitul războiului. Șaizeci de ani mai târziu, cercetătoarea Rebeca Aldán ajunge la Londra cu scopul de a desluși misterul din jurul dispariției lui Emily, un talent neșlefuit al literaturii secolului XX, care a surprins mulți critici prin textele ei încărcate cu figuri de stil și sensuri ascunse.

Rebeca își începe căutările timid, temându-se în repetate rânduri că nu va putea găsi nimic concludent despre viața scriitoarei și contextul neobișnuit în care aceasta a dispărut, însă lucrurile se schimbă atunci când îl întâlnește pe Robert Whelan, profesorul datorită căruia a obținut bursa de cercetare. Robert a lucrat împreună cu Emily și soțul ei, Alan Pearson, un geniu al matematicii și expert în descifrarea mesajelor secrete, la Bletchley Park, centrul britanic de criptanaliză, unde erau decodate informațiile confidențiale dintre Hitler și generalii săi.

Să fie Alan, acest redutabil om de știință, cel care a influențat cumva dispariția lui Emily? Ce se ascundea în spatele disperării unei tinere femei, care supraviețuise războiului din punct de vedere fizic, însă nu și emoțional? A fost ea ucisă, sechestrată sau a fugit în mod benevol într-un colț de lume unde să nu poată fi găsită vreodată? Susana Fortes ridică ușor vălul care maschează personalitatea sclipitoare a unei scriitoare discrete și aparent chinuite de niște demoni știuți numai de ea. Emily J. Parker reprezintă condiția femeii intelectuale într-o societate patriarhală, dominată de lupta nesfârșită pentru putere și zguduită de un război crud care a lăsat urme insurmontabile în sufletele sensibile ca al ei.

Monsieur Karenin

kareninȘtim prea multe despre războaiele bărbaților, dar războaiele femeilor, dragă Albertine, războaiele femeilor sunt cele care ne condamnă pe toți la iad. Nu vrem să știm cum suferă femeile, deoarece ne dăm seama că nu ne putem îndeplini datoria de a le ocroti.

Vesna Goldsworthy

Războiul lasă urme adânci în sufletele noastre, cicatrici invizibile pentru privirile celor din jur, traume emoționale indescifrabile, răni cu care pielea ni se obișnuit, integrându-le cumva în structura ei internă. Oamenii care supraviețuiesc unui război par atât de puternici, însă nimeni nu realizează că ei plătesc fiecare zâmbet cu drumuri solitare în Infern, sperând mereu că aceasta e ultima dată în care vor retrăi durerea și pierderile din trecut. De cele mai multe ori nu e… dar acest fapt nu îi împiedică să viseze din nou.

„Monsieur Karenin” este, înainte de orice, o carte despre speranță. Scrisă pe fundalul unei perioade tulburătoare din istoria noastră recentă, adică sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cartea Vesnei Goldsworthy reconstituie povestea unor supraviețuitori, vechea familie Karenin din Rusia imperială, pe care războaiele și lupta continuă pentru viață au adus-o în „inima unui imperiu în care se spune că soarele nu apune niciodată”: Londra. Au ales Anglia știind că vor fi nevoiți să se desprindă de religia și cultura lor slavă și să o ia de la capăt într-o lume străină și reticentă, care nu le va cunoaște limba „cu sunet de ninsoare” și nici nu le va înțelege trecutul princiar. Pentru englezi, Kareninii sunt doar niște refugiați ruși, care au fost obligați să-și părăsească țara marcată de luptele pentru puterea absolută. Aici nu contează titlul lor nobiliar (care oricum le-ar fi adus moartea sau condamnarea la închisoare în Rusia), nici educația aleasă, ci doar capacitatea lor de a se adapta și de a îmbrățișa principiile și normele societății englezești.

Spre sfârșitul vieții, Monsieur Karenin o întâlnește pe Albertine, o tânără franțuzoaică sosită de curând în Anglia, care îi ascultă cu fascinație și interes povestea vieții, fără să știe că la un moment dat firele existenței lor se vor împleti, aducând la lumină secrete, dorințe mute, vise uitate… Printre frânturi din istoria Rusiei, dramele celui de-al Doilea Război Mondial, nedreptățile comise împotriva evreilor, viețile distruse de regimuri bolnave, veți găsi o pagină emoționantă din lupta cotidiană a unor oameni pentru supraviețuire, una care depășește torturile confruntărilor armate, încercând să dezvăluie, totuși, dincolo de rău și de durere, puterea vindecătoare a iubirii.