Ascensiunea roboților. Tehnologia și viitorul fără joburi

robotiChiar dacă investiția în educația superioară nu mai este atât de promițătoare, în continuare rămâne, aproape întotdeauna, cea mai bună alternativă.

Martin Ford

V-ați putea imagina o lume fără locuri de muncă? Una dominată de roboți capabili să îndeplinească atât sarcinile noastre rutiniere, cât și pe cele complexe, care solicită educație la nivel înalt, creativitate și intuiție? Sunt roboții un pericol real și iminent pentru omenire? Care sunt avantajele și punctele slabe ale automatizării lumii așa cum o știm acum? Și… poate cea mai presantă întrebare: vor mai putea fi roboții controlați de mintea umană după ce inteligența lor o va depăși pe a noastră?

Impactul tehnologizării locurilor de muncă nu se limitează la creșterea șomajului și a incertitudinilor privind alegerea unei profesii. Martin Ford ne prezintă date statistice îngrijorătoare despre veniturile și cheltuielile unui economii puternice (SUA), care își neglijează însă, prin politicile publice, clasa de mijloc, transformându-se într-o „plutonomie” – un sistem economic bazat pe dominația elitelor. Veniturile populației stagnează sau scad, la fel și cererea de consum, iar cheltuielile celor mai bogați oameni nu pot susține o creștere economică echilibrată (studiile arată că cei aflați în vârful piramidei distribuirii veniturilor – aproximativ 5% din gospodăriile americane – sunt responsabili pentru 40% din consumul total). Adâncirea inegalității are efecte negative și din punct de vededere educațional: oamenii vor fi mai puțin determinați să obțină o diplomă universitară, știind că vor găsi cu dificultate o slujbă în domeniul lor plătită corespunzător. De asemenea, frustrările generate de lipsa veniturilor și a satisfacției profesionale vor avea un impact profund și pe plan personal, depresia afectând sute de milioane de oameni la nivel global.

Există însă soluții viabile pentru depășirea acestei crize a locurilor de muncă? În mod cert, da. Autorul ne avertizează că adoptarea lor va fi una dificilă, având în vedere lipsa de asumare politică și faptul că majoritatea statelor nu se așteaptă la un impact economic și social atât de profund în viitorul apropiat. Ascensiunea roboților nu poate fi oprită, iar investițiile în acest domeniu vor continua să crească chiar și cu prețul creării unei inteligențe superioare omului, care poate doborî și cele mai creative industrii. Cu toate acestea, una dintre cele mai accesibile soluții pentru toate statele lumii rămâne aceea de a susține educația, pe măsură ce dispar unele joburi și apar altele noi. Trăim vremuri în continuă schimbare, iar conceptul de „loc de muncă sigur” s-a perimat, indiferent de domeniul ales. Ideal ar fi să integrăm tehnologiile în activitatea noastră, nu să ne înlocuiască, dar, ca acest lucru să se întâmple, investițiile în formarea noastră nu se pot opri după absolvirea unei forme de pregătire profesională – oricât de avansată ar fi ea. Miza dezbaterilor propuse de Martin Ford privește, însă, societățile în ansamblul lor: vor adopta statele, în timp util, politici publice suficient de performante și complexe încât să susțină acest viitor dominat de tehnologie, cu toate implicațiile lui sociale și economice?

Istoria din perspectiva lui Yuval Noah Harari

Moralitatea nu înseamnă „respectarea poruncilor divine”, ci „reducerea suferinţei”. Prin urmare, ca să te comporţi moral, nu trebuie să crezi în cine ştie ce mit sau poveste. Trebuie doar să ajungi la o înţelegere profundă a suferinţei. Dacă înţelegi cu adevărat felul în care o faptă îţi provoacă ţie sau altora o suferinţă inutilă, te vei abţine în mod natural să o comiţi.

Yuval Noah Harari

Se spune că este necesar să ne cunoaștem istoria pentru a nu repeta greșelile înaintașilor noștri. Yuval Noah Harari ne prezintă însă o altă justificare pentru studierea trecutului: aceea de a ne elibera. Scrise sub forma unei călătorii spre originile umanității și apoi în sens invers, spre viitor, cărțile istoricului israelian (Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, Homo deus. Scurtă istorie a viitorului și 21 de lecții pentru secolul XXI) încearcă să ne explice prezentul, raportându-se atât la evoluția noastră până în momentul actual, cât și la ce am putea realiza sau pierde într-o societate dominată de tehnologie și forme superioare de inteligență.

Autorul începe această dezbatere printr-o expunere riguroasă și amănunțită a istoriei omenirii și modalităților prin care aceasta a supraviețuit și s-a dezvoltat. Cam toate cărțile pe care le-am citit în ultima perioadă despre acest subiect au ajuns la aceeași concluzie: secretul este cooperarea. Spre deosebire de alte specii umane, Homo sapiens a înțeles destul de repede că pentru a cuceri lumea și a-și asigura o existență cât mai îndelungată trebuie să deprindă principiul colaborării, creând astfel comunități bazate pe interese și valori comune.

Ne aflăm însă în fața unei provocări care presupune eforturi mai consistente decât cele depuse de societățile anterioare. Omenirea se îndreaptă spre un nou stadiu al evoluției – Homo deus, un model uman cu puteri creatoare, „care îi vor permite să facă faţă până şi celor mai sofisticaţi algoritmi non-conştienţi”. Cu ajutorul tehnologiei, acești oameni ar putea dobândi abilități fizice și mintale spectaculoase, care îi vor transforma în adevărați zei ai tehnologiei și informației.

Este cel mai înțelept lucru pe care am putea să-l facem acela de a acorda putere nelimitată unor „aleși”? Yuval Noah Harari ne aduce, prin intermediul ultimei cărți, în prezent și ne oferă câteva „lecții” de supraviețuire într-o societate marcată de schimbări pe plan politic, tehnologic, cultural. Una dintre soluțiile propuse (și cea în care eu cred cel mai mult) este capacitatea de a ne comporta moral. Suferința nu se va reduce de la sine, iar lumea nu va deveni un loc mai bun câtă vreme vom continua să ne provocăm rău unii altora. Dacă în spatele oricărei decizii care ne vizează viitorul ca specie sau ca ființe individuale s-ar afla întrebarea: „voi cauza cuiva suferință prin acțiunile mele?”, temerile noastre privind tehnologizarea profundă a lumii ar fi nejustificate, iar această dezbatere n-ar avea miză.

În final, este alegerea fiecăruia cum își construiește povestea cât timp încearcă să-și păstreze umanitatea dincolo de nevoia de putere, cunoaștere, progres.

Unii oameni trăiesc o tragedie, alţii fac parte dintr-o dramă religioasă fără sfârşit, unii abordează viaţa ca şi când ar fi un film de acţiune şi nu puţini se comportă ca într-o comedie. Dar, în cele din urmă, cu toţii sunt doar poveşti.

Yuval Noah Harari

Viața 3.0. Omul în epoca inteligenței artificiale

omul… nu universul nostru dă sens ființelor conștiente, ci ființele conștiente dau sens universului nostru.

Max Tegmark

Trăim într-o lume în continuă evoluție din punct de vedere cultural, tehnologic, biologic. Căutăm un sens al existenței umanității, un capăt al Universului, un viitor independent de limitele morții sau degradării fizice. Vrem să devenim zei, creatori, atotputernici… Să-i dăm vieții o altă dimensiune, o nouă direcție de dezvoltare, o ultimă actualizare… Să demonstrăm că nu degeaba suntem singurele ființe raționale de pe acest Pământ și cei mai inteligenți hominizi din istorie.

Și cum am putea realiza acest lucru? Soluția propusă de Max Tegmark se numește „Viața 3.0”, adică o reproiectare spectaculoasă atât a software-ului – capacitatea noastră de a dobândi diverse deprinderi și de a îndeplini obiective complexe, cât și a hardware-ului – ADN-ul. Mai exact – prin construirea unor roboți superinteligenți, însă în același timp conștienți, care să-i permită omului să realizeze lucruri uimitoare fără a periclita în vreun fel siguranța și viitorul speciei umane.

Este însă oare posibil un astfel de scenariu? Să creezi o mașină, o IA cu puteri absolute, însă și cu o capacitate extraordinară de a-și impune limite astfel încât să nu distrugă întreaga planetă? Autorul acestei cărți susține că da. Însă nu în viitorul apropiat și nu fără cercetări serioase privind controlul acestor sisteme de inteligență artificială și modalitățile prin care le putem determina să-și alinieze obiectivele cu ale noastre.

Este un drum lung, care presupune conlucrarea celor mai strălucite minți din domeniul tehnologic, precum și conștientizarea totală a riscurilor și oportunităților pe care IA le poate crea pentru omenire. Max Tegmark reușește să le surprindă pe majoritatea, invitându-ne la o dezbatere impresionantă despre inteligență, putere și conștiință, cu o miză care ne privește pe toți și anume aceea de a contribui la proiectarea unui viitor cât mai sigur și adaptat nevoilor de tehnologie și informație ale societății actuale.