Alegeri

choicesViața este despre alegeri, despre momente care îți tulbură spiritul, despre clipe de pace și regăsire, despre cuvinte transmise prin intermediul privirilor, despre gânduri șoptite în singurătate, despre plecări și întoarceri. Uneori, așteptăm în tăcere ca viața să ne ducă pe drumul pe care îl dorește ea, dar chiar și atunci facem o alegere. Alegem să nu ne împotrivim și de cele mai multe ori acestea sunt cele mai profunde decizii pe care le luăm. Îți cunoști trecutul, îți intuiești viitorul, dar iubești prea mult prezentul ca să alegi să pleci. Te agăți de clipa aceasta, de atingerea lui pe pielea ta, de promisiunea unei povești dintr-o altă existență, într-un fel atemporală, dar în inimile voastre atât de actuală…

Câteodată, ți-ai dori să suspenzi timpul, să-l oprești pentru un moment măcar, dar un moment care să înglobeze toate dorințele și sentimentele voastre mute. Un moment de liniște și tumult sufletesc, un moment desprins dintr-o viață anterioară sau poate viitoare, un moment de disperare și fericire ascunsă… Dar ce oameni veți mai fi după un astfel de moment? Cum o să-i supraviețuiți fără să vă pierdeți esența unul în celălalt? Cum o să mai visați sau o să mai trăiți purtând în suflet o incomensurabilă absență a celui care v-a zguduit lumea din temelii și i-a dat un nou sens?

Din păcate, viața nu vine și cu un manual de instrucțiuni. Măcar din când în când, atunci când drumul este prea întunecat, iar sufletul tău nu mai recunoaște nicio hartă din cele pe care i le arăți cu neputință, sperând că de data aceasta va ști ce să aleagă. Și așa privești zilele cum trec pe lângă tine, anii cum îți inhibă entuziasmul, praful cum se așterne ușor peste inima ta, ascunzând rănile de ochii celorlalți, care oricum privesc prin tine fără să-ți observe neliniștea și fără să le pese, de fapt, de povestea ta. Ajungi să-ți controlezi reacțiile, sentimentele, cuvintele, dar nu poți să-ți stăpânești nici măcar o secundă gândurile și valul de întrebări fără răspuns care îți răvășesc mintea. Nu te recunoști și nici nu vrei să înveți să te reobișnuiești cu tine… E mai simplu să te amăgești că lucrurile vor reveni la „normal” de la sine…

Însă este doar o iluzie. Din momentul în care cineva îți atinge inima, viața ta nu va mai fi niciodată la fel. Te schimbi, îți deschizi orizontul prin intermediul acelui om, îți cunoști părți din suflet pe care nici măcar nu bănuiai că le ai, începi să-ți privești viitorul dintr-o altă perspectivă… Și, involuntar, te sperii pentru că realizezi că lumea ta își redefinește granițele în fiecare zi, iar ție nici măcar nu îți plac schimbările și nici nu știi care este calea corectă de urmat când inima îți arată un drum, iar mintea te îndeamnă spre direcția opusă… Iar în acel moment, tot ce ți-ai dori ar fi să fugi, dar nu de cineva sau de ceva anume, ci pentru a te regăsi, pentru a te cunoaște din nou, pentru a da un nou sens existenței tale… Viața este despre alegeri. Dar uneori cea mai grea alegere este aceea de a rămâne când tot ce ai vrea este să pleci.

 

Despre FCRP – SNSPA

largeEste perioada înscrierilor la facultăţi. Cea mai obositoare perioadă din întregul proces al admiterii. Îmi amintesc şi acum cozile de la notar, de la şcoală (pentru a primi diplomele), de la medicul de familie… Apoi de la facultate. Am aplicat la trei facultăţi, la fel cum fac foarte mulţi tineri pentru a fi siguri că în toamnă vor fi studenţi undeva. În cazul meu, aş fi rămas la toate, dacă aş fi avut timpul necesar. Şi la Limbi Străine, şi la Studii de securitate, şi la FCRP. Dar am rămas la ultima. De ce?

În primul rând, pentru că am muncit pentru această facultate săptămâni întregi, cred că nu exagerez dacă spun luni. M-am hotărât în februarie să aplic la FCRP, iar examenul am ales să îl dau la filosofie. Îmi plăcea româna, m-am dus la olimpiadă aproape în fiecare an şi mereu m-am întors cu un premiu, dar mă săturasem. Nu era vorba că nu îmi mai plăcea, pur şi simplu nu mai voiam să continui. Stresul de dinaintea, din timpul şi după un examen la limba română este enorm. Pentru că e vorba numai de creativitate. În afară de Bac, unde dacă înveţi pe de rost o carte de comentarii e suficient să iei o notă maximă. Dar intru deja în altă discuţie…

Am ales filosofia şi pentru că am avut un profesor extraordinar. M-a încurajat în permanenţă, mi-a explicat fiecare concept, mi-a oferit cărţi, materiale, notiţe, articole. În cele din urmă, s-a dovedit a fi o alegere excelentă şi nu numai la admitere, ci şi în timpul facultăţii, când i-am reîntâlnit pe mulţi dintre autorii pe care îi citisem deja.

De ce aţi alege FCRP?

1. Pentru că 80% dintre cursuri sunt interesante şi chiar vă vor ajuta pentru momentul în care veţi lucra într-un Departament de Comunicare. Eu le-am înţeles la toate utilitatea şi le-am învăţat pe (aproape) toate cu plăcere. E adevărat, în primul an faci foarte multe lucruri teoretice, care par să nu aibă nicio legătură cu meseria de comunicator (de exemplu: Istoria culturii române moderne, Imagologie istorică, Filosofia comunicării), iar în anul doi descoperi că un sfert din materiile pe care le ai de pregătit pentru examene sunt din sfera politicului. De fapt, toate aceste lucruri chiar te ajută mai târziu. Pentru că, după cum zicea domnul profesor de Semiotică, facultatea aceasta nu vrea să scoată doar profesionişti în comunicare. Ci şi intelectuali. Oameni care au o cultură generală solidă şi un orizont larg de cunoaştere. Altfel, cum vei transmite mesaje unor publicuri pe care nu le poţi înţelege? Cum vei şti să comunici în limbajul lor?

2. Pentru că profesorii sunt foarte bine pregătiţi. Sunt oameni de la care ai ce învăţa, care vor să te ajute, care îţi răspund la întrebări… Normal, sunt şi unii pe care nu îi veţi plăcea deloc, este inevitabil, dar până la urmă, nu simpatia pentru un profesor te ajută să iei o notă mare sau să-i înţelegi materia. Da, poate fi un avantaj, dacă ea există, dar poţi lua 10 şi fără să îţi placă profesorul. În facultate, pasiunea pentru ceea ce înveţi este cheia, nu admiraţia faţă de cel care îţi predă.

3. Pentru că seminariile sunt foarte practice. Da, veţi face foarte multe referate, prezentări şi proiecte (unele individuale, altele de grup), însă toate acestea vă vor fi folositoare până la urmă. Dacă nu în viitorul job, sigur pentru lucrarea de licenţă. E foarte important să înveţi să conspectezi, să surprinzi esenţa unei cărţi, să reţii ideea, nu întregul citat. Altfel nu ai cum să înveţi în sesiune, când ai de pregătit sute de pagini pentru un singur examen (de obicei, sunt vreo 7-8 pe semestru).

4. Pentru că vreţi să învăţaţi mai multe despre comunicare, PR, relaţiile cu mass-media, marketing, publicitate. Repet, dar tocmai pentru că este foarte important: trebuie să aveţi pasiune, să vă placă acest domeniu, să vreţi să îl aprofundaţi. Nu alegeţi o facultate doar pentru că sună bine sau pentru că vă obligă cineva sau pentru că speraţi că vă veţi îmbogăţi după ce o terminaţi. Alegeţi-o din plăcere, din dorinţa de a cunoaşte cât mai multe lucruri interesante, de a avea un job care să vi se potrivească.

Normal, sunt şi dezavantaje. Cel mai important este acela că vă veţi plimba aproape zilnic de la Romană la Gara de Nord, apoi la Victoriei. În anul doi, am avut ocazia să ajung şi pe la Universitate. Din fericire, sediile sunt aproape unul de celălalt (poţi ajunge în 15-20 de minute pe jos de la unul la altul sau în 5 minute cu metroul, dacă trebuie să îl aştepţi). Apoi, mai sunt şi condiţiile proaste din amfiteatre, pauzele de câteva ore dintre seminarii şi cursuri… Însă, vorbim de o facultate de stat, iar la stat lucrurile merg mereu prost. Clădirile sunt vechi, îmbunătăţirile puţine… Realitatea din România zilelor noastre.

Dar orice este mai simplu, dacă îţi place ceea ce faci. Iar sentimentul de a ajunge printre cei mai buni din facultate după ce ai muncit enorm şi ţi-ai sacrificat fiecare clipă liberă este unul extraordinar. Însă ţinta finală nu trebuie să fie media mare, ci pregătirea pentru un loc de muncă în care să excelezi. Şi nu poţi excela dacă nu îţi iubeşti meseria şi nu eşti dedicat în totalitate responsabilităţilor tale. Primul pas este alegerea facultăţii… Ce urmează însă este o ocupaţie pe care o vei avea toată viaţa. De aceea trebuie să alegeţi cu grijă şi să fiţi sinceri cu voi înşivă.